Mitropolia Basarabiei se autolichidează
De aceea, după ce în ultimii ani îmi tot dădeau târcoale feluriţi oameni care-mi mărturiseau, aducându-mi probe concludente, că în Mitropolia Basarabiei (MB) aduce a hoit, întotdeauna încercam să păstrez distanţa şi să rămân rezervat. Am vorbit doar atunci când am constatat că haosul din MB năruieşte Biserica. Fiindcă aici nu mai puteam să tac.
ÎPS Petru provoacă dezbinare în Biserică
După ce am publicat articolul „Homosexual în sutană – pedepsit de ÎPS Vladimir, primit cu lauri de ÎPS Petru”, credeam că ÎPS Petru al Basarabiei se va deştepta şi va sări neîntârziat în apărarea propriei biserici. Nu mă refer la biserica românilor, a ruşilor, a vietnamezilor sau a pakistanezilor, ci la Biserica lui Hristos. Însă pe neaşteptate a urmat un aşa-zis comunicat de presă al MB, din care nu reiese nimic decât multă-multă sminteală şi care demonstrează lumii întregi că reprezentanţii acestei structuri bisericeşti împart creştinii pe criterii politice…
Cea mai deşănţată expresie din textul redactat de MB este: „Pavel Păduraru nu este credincios al MB”. Se ştie că plinătatea Bisericii o alcătuiesc ortodocşii din toată lumea şi că Hristos nu a venit pentru cutare sau cutare mitropolie, ci pentru toţi fără excepţie. Imaginaţi-vă cât de stupid ar părea un om care, intrând să se roage într-o Biserică, s-ar interesa mai întâi din ce mitropolie face parte tanti care vinde icoane şi lumânări. E ca şi cum ne-am ruga ca smintiţii: „Iisuse Hristoase al Mitropoliei Basarabiei, ajută-mă!” sau „Maica Domnului a Patriarhiei Rusiei, nu mă părăsi”. Astfel, incriminându-mi-se că nu aş fi creştin al MB, cineva caută să dovedească că această mitropolie este singura purtătoare de adevăr. Asemenea lucruri le poate scrie doar un păgân sau un ucenic al lui Iuri Ivanovici Roşca, Dumnezeu şi toţi pepecediştii să mă ierte…
…pune în discuţie problema homosexualităţii
Şi mai mult m-a mirat învinuirea adusă de MB ziarului TIMPUL, referindu-se şi la subsemnatul, precum că am fi pornit o campanie în sprijinul Legii egalităţii de şanse. Aceasta în ciuda faptului că eu întotdeauna m-am opus cu toată convingerea acestei legi debile şi mă menţin pe aceeaşi poziţie. Optez pentru o Moldovă creştină şi demnă, decât pentru o una europeană, dar bazată pe principii imorale şi anticriste. Or, însuşi faptul că TIMPUL mi-a respectat opinia separată de cea colectivă este încă un argument că echipa noastră nu promovează politici unilaterale şi nu poartă ochelari de cal, după cum se chinuieşte să arate MB. Şi aici ar trebui să mai fac o remarcă. Nu înţeleg nicicum de ce ÎPS Petru se leagă de subiectul homosexualităţii. În acest sens, aş putea să vă relatez multe şi mărunte, dacă… nu m-ar opri din mormânt iubitul meu tată. Geanta mea cu asemenea istorii este mai grea decât sania lui Moş Crăciun, dar fiindcă este, totodată, mai uşoară decât mulţimea păcatelor mele, prefer să o arunc într-o gură de canal, ca să le fac în ciudă celor care vor să-l vadă iarăşi pe Hristos răstignit…
Refuz să cred că replica MB este scrisă de un preot. Stilul acestui text antibisericesc poate fi recunoscut de oricine care intră în bibliotecă şi răsfoieşte presa anilor trecuţi. Expresii, ca: „detractorii MB, reprezentanţi notorii ai intereselor ruseşti, dirijaţi de Valeriu Pasat”, care „otrăvesc opinia publică cu argumente din vechiul arsenal al propagandei comuniste românofobe” – vorbe lu-u-ungi şi deşarte – caracterizează cu perfecţiune un actor politic moldovean, care a minţit toată ţara, dar care şi-a păstrat controlul decisiv asupra MB cel puţin până nu demult.
… condamnă deciziile canonice ale bisericilor ortodoxe
Însă cea mai jalnică în această avalanşă de cuvinte este lipsa esenţei problemei. TIMPUL a scris despre un preot care, fiind acuzat de sodomie, a fost oprit de două ori de a oficia cele sfinte de către Mitropolia Moldovei pentru a fi primit şi decorat de Mitropolia Basarabiei. În consecinţă, în loc să-şi regrete eroarea, după cum era şi de aşteptat, MB cugetă despre „propaganda comunistă şi românofobă”. Şi ne incriminează că am fi scris un articol fără probe. Prin aceasta, ÎPS Petru aplică o lovitură capitală Bisericii româneşti din RM şi se transformă într-un inamic deschis al acesteia.
Explic de ce. Deoarece, indiferent de simpatiile noastre politice, Mitropolia Moldovei, care l-a excomunicat pe preotul învinuit de relaţii amoroase cu bărbaţi, este o mitropolie canonic recunoscută în toată lumea ortodoxă. Pentru orice ierarh ortodox, o asemenea decizie ar însemna o dovadă indiscutabilă. Faptul că ÎPS Petru nu o recunoaşte, numind-o drept „insinuare şi fals grosolan”, demonstrează încă o dată că el apără păcatul săvârşit de acel preot. Prin poziţia sa, el transformă MB într-o structură necanonică.
…şi caută argumente…
La fel de straniu este comportamentul său de mic funcţionar. Constantin Tănase avea dreptate ieri când afirma că un mitropolit nu are dreptul să încalce cele Zece Porunci şi că trebuie să fie un exemplu pentru toţi. Să ne amintim de primul mitropolit al Basarabiei, Gurie Grosu, cunoscut ca un ierarh foarte milostiv, râvnitor şi iubit de popor care, prin smerenia sa, de sărbători venea la catedrală pe un asin. Despre Grigore Dascălul, mitropolitul Ţării Româneşti, se scrie că era smerit şi cult în acelaşi timp, dar când a fost chemat pentru a fi hirotonit ca mitropolit, a făcut 30 de kilometri pe jos, luându-şi doar desagii în spinare. Despre Varlaam al Moldovei, Miron Costin scria: „Vrednicul Mitropolit a mai trăit patru ani, în smerenie, în rugăciune şi în vieţuire sfântă”. Ion Neculce se referea astfel la Dosoftei al Moldovei: „Nu era om prost de felul lui. Prea învăţat, multe limbi ştia: elineşte, sloveneşte, şi altă adâncă carte şi-nvăţătură. Deplin călugăr şi cucernic, şi blând ca un miel. În ţara noastră, pe ceasta vreme nu este om ca acela”. Despre Teodosie al Ungrovlahiei se spune că a fost „un vrednic slujitor al Bisericii lui Hristos, cuvios, blând şi bun cunoscător al Sfintei Scripturi, care s-a silit întru toate să mărturisească dreapta credinţă”. Sunt doar câteva exemple pe care vă invit să le comparăm cu reacţia supărăcioasă a lui Petru al Basarabiei la întrebarea noastră de ce a primit un preot oprit de la cele sfinte: „Nu e treaba dvs., aveţi argumente?”. Şi orice i-am fi răspuns, repeta întruna din ce în ce mai răstit: „Aveţi argumente?”. Tind să cred că, de-aş fi văzut cu ochii mei cele întâmplate în Răzeni, unde slujeşte preotul cu pricina, ÎPS Petru avea oricum să-şi repete perla: „Aveţi argumente?”, după care avea să anunţe printr-un comunicat că aş fi agentul Moscovei.
Trebuie să recunosc că mi-a scăpat şi mie o greşeală în articolul precedent. În loc să scriu că ÎPS Petru a fost hirotonit ca episcop de către PF Alexei al II-lea al Moscovei, am făcut referinţă la PF Pimen al Moscovei. Dar aceasta nu are absolut nimic în comun cu esenţa problemei. Până când MB va verifica ceea ce la Răzeni se ştie şi fără verificare, sper că PF Daniel îşi va arunca privirea şi spre Chişinău.