Miza alegerilor: Uniunea Europeană sau ceață geopolitică

Toți și-au exprimat încrederea că se va forma o alianță care să continue parcursul european. Posibilitatea cooptării PCRM, despre care se vorbește în ultimele zile, nu este agreată, dar nici exclusă.

Fostul ministrul de Externe al României, Teodor Baconschi

Dintre cele șase state cuprinse în Parteneriatul Estic, Republica Moldova a făcut, în ultimii ani, figura cea mai promițătoare. De aceea, nici roadele n-au întârziat: Acordul de Asociere, liberalizarea accesului pe piața europeană și ridicarea vizelor constituie oportunități remarcabile pentru dezvoltarea economică și pentru democratizarea țării. Duminică, cetățenii Republicii Moldova au de trecut un examen major: continuă pe această cale europeană sau revin în nesiguranță și ceață geopolitică. Presupun că toți moldovenii au văzut, la alegerile prezidențiale din România, că votul contează, decizia cetățenilor e hotărâtoare. Situația din regiune, cu războiul mascat din Ucraina, nu e bună. Dar UE și România vor continua să sprijine Republica Moldova, dacă aceasta își manifestă voința de a continua reformele și apropierea de valorile europene. La 1829, parcă, se năștea un strămoș de-al meu, numit tot Teodor, care avea să slujească ca preot la Biserica Sf. Treime din Chișinău. Sunt convins că și el, ca și mine, iubea Moldova și ținea ca ea să aibă o soartă cât mai bună. În numele acestei legături de sânge și de suflet, sper ca scrutinul din 30 noiembrie să aducă Republica Moldova mai aproape cu încă un pas de Uniunea Europeană. Asta ar fi bine pentru toți cetățenii săi, indiferent de etnie și de confesiune. Vârstnici sau tineri, bărbați sau femei, orășeni sau săteni, intelectuali sau antreprenori, cu toții aveți în față un examen fundamental, pe care sper să-l treceți cu bine!

Fostul ministru de Externe, Adrian Cioroianu

Tot ce mi-aș dori, în calitate de cetățean al Uniunii Europene, este ca alianța, care sunt convins că se va face, să fie dedicată unui proiect proeuropean, care să apropie Republica Moldova de Uniunea Europeană, fără a promite oamenilor minuni, pentru că minunile nu există în politică și probabil că integrarea va urma un oarecare parcurs, dar ceea ce contează este ca R. Moldova și clasa politică de la Chișinău să se mențină pe acest curs. Acesta este scenariul pe care mi-l doresc și în care cred.

E adevărat că întotdeauna democrația trebuie mereu întreținută. O văd amenințată, pe de o parte, de forțe care doresc menținerea Republicii Moldova într-o altă zonă de influență. Mă refer la zona estică, a acelei uniuni vamale, eurasiatice și, pe de altă parte, o mai văd amenințată de gradul de așteptare al populației bine intenționate, care dorește ca Republica Moldova să se apropie de UE. Ea nu trebuie să-și facă o iluzie că acest lucru se va întâmpla peste noapte. În România s-a întâmplat ca oamenii să fie dezamăgiți după anumite guvernări – mă gândesc la mandatul fostului președinte Emil Constantinescu. Oamenii ar fi așteptat atunci mai mult, drept pentru care au fost dezamăgiți. Și acest lucru reprezintă o amenințare pentru orice alianță, mai ales pentru una care declară explicit că va continua procesul de integrare europeană.
Referitor la posibilitatea cooptării PCRM la guvernare, Partidul Comuniștilor nu se află printre preferații mei politici din spațiul nostru. În măsura în care dânșii s-ar reforma și ar adopta un proiect de stânga, n-aș avea nimic împotriva. Dar simplul fapt că își păstrează acest nume, de comuniști, mie, ca profesor de istorie, nu-mi place deloc. Pentru mine comunismul reprezintă una dintre dictaturile secolului XX și nu agreez deloc această denumire de comuniști și nici nu mi-aș dori să-i văd cooptați la guvernare, dar până la urmă, nu de dorințele mele depinde, ci de votul cetățenilor din Republica Moldova. Datoria noastră este să-l respectăm.

Directorul Centrului Român de Politici Europene, Cristian Ghinea

Miza principală a acestor alegeri este drumul european al Republicii Moldova. Trebuie să conturăm scenariile gândindu-ne cine poate susține acest drum. Evident, cel mai bun scenariu ar fi ca partidele proeuropene, între care și Partidul Liberal, să găsească o soluție pentru o avea o majoritate parlamentară. Conform sondajelor, șansele sunt mici. Și atunci aceste partide vor avea o decizie foarte greu de luat: cât și cum să colaboreze cu Voronin și cu PCRM. Nu este o posibilitate fericită, dar este una matematică: dacă ai nevoie de majoritate, trebuie să lucrezi până când o obții. Un guvern minoritar este greu de făcut în condițiile legislative și consensuale din Republica Moldova, iar alegerile repetate nu cred că ar aduce o soluție.

Marele risc este că PCRM are tendința de a-și înghiți partenerii. Dacă PCRM va avea de-a face cu trei partide mai mici decât el, va tinde să înghită câte unul, dacă PCRM va avea de-a face cu un bloc politic solid, atunci i se pot impune condiții: poate să fie doar o susținere la învestirea guvernului, și nu o intrare propriu-zisă la guvernare.

Campania aceasta a fost ciudată pentru că, din 2005 încoace, aveam partide proeuropene versus PCRM. Acum, odată cu creșterea Partidului „Patria” și cu posibilitatea ca Partidul Socialiștilor să intre în parlament, PCRM este împins undeva spre mijloc, pentru că aceste formațiuni sunt mai radicale decât PCRM și au o orientare pro Rusia mai clară, pe care Voronin a încercat să o mai dilueze în ultima perioadă. Nu mai avem doi poli, avem trei și când jocul se face în trei, cel de la mijloc tinde să negocieze ba cu unii ba cu alții.

Referitor la popularitatea de care încă se bucură partidele prorusești, explicație de fond este că o parte a electoratului din Republica Moldova a rămas cu nostalgii sovietice pe care le trăiește la nivel de fantasme. Oamenii aceștia nu trăiesc în Rusia reală, ci în Rusia de la televizor, care este mai plăcută decât cea reală, pentru că televiziunile din Rusia sunt controlate de Putin. Eu nu cred că moldovenii chiar vor să trăiască la fel ca în Rusia medie, pentru că ei sunt cu ochii pe Moscova, care este o altă țară.

A doua explicație ține de faptul că au existat așteptări foarte mari legate de agenda proeuropeană, așteptări care au adus unele împliniri, cum ar fi liberalizarea vizelor cu UE, dar nu foarte multe. A fost o întârziere în reforme, pe care partidele proeuropene o plătesc acum. Moldova s-a angajat însă la multe măsuri pe care UE le va verifica și avem această ancoră externă, această garanție că reformele se vor implementa, garanție pe care nu am avut-o până acum, până la semnarea Acordului de Asociere.