Acesta este doar un caz, dintre multe altele, când un tânăr recurge la suicid. Conform datelor statistice, la nivel european, statul nostru se clasează pe locul 15 privind rata mortalității prin sinucidere – un indicator îngrijorător pentru specialiștii din domeniu. Mai alarmant este însă faptul că fenomenul curmă viețile a tot mai multor tineri.

La sfârșitul lunii octombrie 2016, o tânără de 18 ani, din orașul Ungheni, și-a pus capăt zilelor după ce s-ar fi certat cu iubitul. Gestul disperat s-a întâmplat chiar pe teritoriul liceului unde tânăra își făcea studiile. Tot în octombrie, anul trecut, un tânăr de 28 de ani, din satul Sociteni, raionul Ialoveni, s-a sinucis, fiind în stare de ebrietate. Oamenii legii au declarat că drept motiv a servit o ceartă dintre băiat și părinți. În anul 2013, în satul Victoria, raionul Leova, și-a luat viața un alt tânăr de 19 ani. Polițiștii au declarat că acesta a fost inspirat de o scenă dintr-un film de groază. Un an mai devreme, în 2012, în sectorul Râșcani al Capitalei, un alt băiat de 19 ani și-a pus capăt zilelor, iar motivul a rămas necunoscut.

Cazurile respective au fost cele mai mediatizate, dar în fiecare an au loc sute de tentative de suicid în rândul tinerilor și minorilor, iar zeci dintre ele au un final tragic.

„Fiecare ar trebui să cunoască semnele presuicidare”

Despre ce factori determină întinerirea acestui fenomen, cum presa și persoanele publice jonglează iresponsabil cu termenul „suicid” și care sunt cele mai eficiente metode pentru depășirea situațiilor dificile, am încercat să aflu de la Liuba Ceban, fondatoarea Liniei Verzi pentru Prevenirea Suicidului în R. Moldova.

Liuba Ceban, fondatoarea Liniei Verzi pentru Prevenirea Suicidului

– În ce măsură ați analizat cazul de suicid, care a avut loc recent la Hâncești, și cum putea fi prevenită tragedia?
– Este un mit faptul că o persoană se sinucide dintr-o singură cauză. Foarte des auzim că dragostea neîmpărtășită este motivul. Fiecare dintre noi are mituri despre suicid. Le-am acumulat în decursul vieții fără să știm că acestea sunt mituri, fără să fim conștienți de ele. Important este să dăm dovadă de interes pentru evaluarea percepțiilor și convingerilor noastre individuale, pentru a înțelege de ce unele dintre ele pot fi eronate și cum putem să ne creăm o imagine obiectivă asupra ideilor ce le aveam anterior.

În acest caz și în fiecare caz de suicid, vorbim de mai multe motive. Tânărul la sigur avea mai multe manifestări ale durerii emoționale. Problema este că noi nu cunoaștem semnele presuicidare și de aceea le ignorăm. Fiecare cetățean ar trebui să le cunoască.

– Păi, și care sunt aceste semne presuicidare?
– Iată o listă a semnelor, ce denotă stări dureroase, prin care trece o persoană, care are nevoie de atenția, încurajarea și grija noastră. Cel puțin o invitație la un ceai sau la cafea și un sincer „cum ești?”, cu disponibilitatea de a asculta fără a judeca și a da sfaturi, ajută la reducerea durerii emoționale, pe care poate avea o persoană. Semnele verbale ale stărilor presuicidare sunt: nu mai pot; mai bine nu mă nășteam; mai bine muream; nu voi mai avea nevoie de asta mai mult; părinții mei nu va trebui să își facă griji pentru mine; toată lumea se va simți mai bine dacă aș muri; viața e aiurea, nimănui nu-i pasă dacă trăiesc sau mor.

Sunt și semne presuicidare comportamentale: schimbările bruște de personalitate; dăruirea posesiunilor scumpe, chiar și a celor scumpe din punct de vedere emoțional, cu comentariul sau atitudinea „mai mult nu voi avea nevoie”. Alte semne la fel de alarmante pot fi: tentativă de suicid în trecut; consumul de droguri și / sau alcool; dependență de internet; retragerea de oameni, în special de prieteni apropiați, familie și/sau activități preferate; durere cronică, neliniște, incapacitate de concentrare; postări pe rețelele sociale cu privire la moarte; luări de rămas bun directe sau indirecte. Îngrijorătoare sunt și imaginile cu moartea în caiete, albume școlare, interes față de muzica depresivă; căutarea informației despre metode de suicid; glume despre moarte, sinucidere.

Depresia – boala secolului XXI

– Poate oare depresia determina o persoană să se sinucidă?
– Depresia este considerată boala secolului XXI. Mulți oameni, care ajung la stări suicidare, au un grad de deprimare. Totodată este important să ținem cont de faptul că depresia se tratează. Uneori este nevoie și de intervenții medicamentoase, cât și neapărat este necesară consilierea psihologică.

– Acțiunile de auto-rănire nu sunt privite ca tentative de suicid, însă existența unui comportament auto-vătămător este legat de un risc mare de suicid?
– Automutilarea, de obicei, presupune că persoana se rănește fizic fără intenția de a muri. Este un comportament conștient non-suicidar care cauzează daune propriului corp, pentru a acoperi stresul emoțional cu durerea fizică. Aceasta nu este considerată un act de tentativă de suicid. Dacă persoana nu este ajutată, anumite forme de autoagresiune ar putea duce neintenționat la moarte.

Autoagresiunea nu este, cum se consideră de obicei, o căutare de atenție sau un comportament manipulator. Riscul crește atunci, când persoana apelează constant la automutilare.

Metodele de suicid, învățate din presă sau de pe internet

– Cum sunt respectate normele deontologice în mass-media din R. Moldova, în special atunci când sunt realizate știri sau materiale despre suicid?
– Oamenii care mor prin suicid, fiind influențați de suicidul altor persoane, pot să nu aibă contact direct cu aceștia. În unele cazuri metoda de suicid este învățată din surse precum presa sau internetul. Din păcate, mass-media din R. Moldova nu este deschisă pentru a proteja persoane vulnerabile. Prezentarea metodelor și locului suicidului sau senzaționarea știrilor mai mult promovează suicidul decât previne. Jurnaliștii sunt invitați să se consulte înainte de a prezenta informația în domeniu.

– Poate fi sinuciderea considerată un act rațional?
– Când o persoană este deprimată, ea nu gândește, simte, acționează în modul obișnuit. Trebuie să ținem cont de acest lucru și să fim deschiși să înțelegem nu să judecăm sau să credem că știm prin ce trece persoana sau că e un fleac ce i se întâmplă. Lumea internă a fiecărei persoane este individuală. Dacă cineva are o suferință emoțională, aceasta este foarte complexă și diferită de la om la om.

– Ce acțiuni sunt întreprinse în R. Moldova pentru a preveni suicidul, în special, în rândul tinerilor?
– În 2012 am început activitățile noastre de prevenire a suicidului, fără să cunoaștem ce putem face și cum am putea să lucrăm eficient. A fost o inițiativă bazată pe entuziasm. Ne-am croit calea singuri fără mare susținere. Acțiuni în masă, intervenții pe rețele de socializare, evenimente publice cu implicarea sutelor de tineri voluntari. Totodată am lansat Linia Verde pentru Prevenirea Suicidului, care funcționează ca și chat anonim, unde adolescenții pot comunica cu consilierii noștri, pentru a reduce din stresul și tensiunile emoționale, prin care trec. Actualmente putem fi contactați în orele de seară pe pagina www.pentruviata.md și cu ajutorul aplicației telefonice HelpApp, care este disponibilă utilizatorilor Android.

De la începutul activității noastre am reușit să asistăm la două mii de persoane. Este o cifră foarte mare pentru numărul mic de consilieri, care se implică. Suntem actualmente două persoane. În zile mai bune am fost șase.

– Aveți și un număr de telefon la care ar putea apela persoanele care trec printr-o perioadă dificilă?
– În prezent, nu avem un număr de telefon, din păcate. Pe această cale facem apel public către autorități și persoane interesate să ne ajute să lansăm un număr de telefon.

– Ce metode de conversație și convingere folosiți?
– Serviciul nostru se numește serviciu de susținere emoțională. Cei ce se implică să ajute persoanele sunt voluntarii, care au fost instruiți în a oferi acest serviciu. Metodologia noastră de intervenție este bazată pe experiența de peste 20 de ani a Liniei Verzi din Danemarca. Instrumentele principale de lucru ale voluntarului sunt sufletul deschis să înțeleagă suferința persoanei, empatia și capacitatea de a asculta și de a pune întrebări. Ajutăm persoana să-și verse amarul și durerea adunată în suflet.

„Oamenii nu vor să moară, ci să scape de durere”

– Povestiți câteva cazuri când specialiștii din cadrul Liniei Verzi au ajutat persoanele să renunțe la ideea de suicid?
– Gândurile de suicid sunt rezultatul durerii emoționale insuportabile, ce o are persoana. Oamenii nu vor să moară, ci să scape de durere, de disconfortul insuportabil din suflet. Am avut multe cazuri când ni s-a spus în urma conversației „mulțumesc, mă simt mai bine”. De fapt, aceste cuvinte înseamnă mult pentru noi. Dacă persoana este deschisă să discute, de obicei începe să vadă situația un pic diferit și primește încurajarea necesară ca să meargă înainte.

– Ați avut și cazuri mai puțin reușite?
– Din păcate, sunt cazuri când putem construi conversația. Nu cunoaștem ce se întâmplă după ce discutăm cu persoanele, deși mulți revin de mai multe ori. Chatul nostru este anonim, ceea ce le oferă siguranță să vorbească. Noi nu știm cine apelează la noi și nu putem ști ce se întâmplă mai departe, decât dacă persoana revine să ne povestească.

– Biblia consideră sinuciderea ca egală cu crima – ceea ce şi este – o ucidere proprie. Conform Bibliei, este o blasfemie să luăm această putere în mâinile noastre. Înseamnă asta că numărul de sinucigași creștini este mai mic în raport cu cei care sunt de o altă religie sau nu au o credință?
– Biblia spune foarte puține direct despre suicid. Și nu este nicăieri egalat suicidul cu crima. În societate însă persistă limbajul și atitudinea precum că suicidul este crimă. Nu este crimă, ci este o suferință enormă a omului, care nu vede cum să scape de aceasta. Este bine să nu vorbim despre suicid în context de crime. Sunt două instincte puternice, pe care nu le controlează omul. Acel al vieții și al morții. Dacă nu putem influența decizia de a ne naște, putem însă să ne punem în pericol într-atât încât instinctul morții să-și facă acțiunea ireversibil. Trebuie să înțelegem că oamenii suferă, iar ieșirea din suferință există. Deseori nu evenimentele dor așa de mult, cât ce gândim noi despre acestea. De aceea noi și intervenim ca să ajutăm persoana să scadă din durerea sa.

Viața nu este perfectă pentru creștini, și lovește uneori crunt fără să se uite la credința omului. Dar credința poate reduce sau amplifica durerea. Dacă omul crede că Dumnezeu i-a dat valoare și îl va ajuta să depășească greutățile cu care se confruntă, deja este un element de gândire sănătoasă, care poate să îl susțină în necaz. Dacă omul nu crede, nu are această sursă de pozitiv. Nu înseamnă că nu știe să facă față durerii.

„Mulți dintre cei care au încercat să se sinucidă, vor spune că au vrut să trăiască”

– Ce recomandări aveți pentru cei, la care un apropiat trece printr-o perioadă dificilă din viață și se gândește la suicid?
– Un val de emoții copleșitoare, care par interminabile – aceasta este ceea ce simt unii dintre cei care au avut tentative de suicid. Cei, care se gândesc la suicid, simt că nu există nicio cale de ieșire în situația lor. Ei se simt sub o presiune emoțională enormă și deseori au senzația că trec printr-un tunel întunecos fără capăt. Ei sunt copleșiți de sentimente de inutilitate, frică, izolare, ură față de ei înșiși. Mulți dintre cei care au încercat să se sinucidă vor spune că au vrut să trăiască. Cercetările confirmă că majoritatea celor care au avut tentative de suicid și au fost salvați, au regretat fapta, imediat ce s-au aflat în mijlocul tentativei de suicid și au sperat ca totuși cineva să îi salveze. Ei chiar nu vroiau să moară. Ei nu vedeau o altă cale de a pune capăt durerii sufletești enorme, decât prin suicid.

Dacă rudele sau prietenii au pe cineva drag care a trecut prin tentativă de suicid, este important să ținem cont de următoarele:

• faptul că persoana a fost salvată nu înseamnă că pericolul suicidului este depășit. Insistați ca persoana să meargă la un specialist care să o ajute să se înțeleagă mai bine, să caute vindecarea sufletului la nivel mai adânc și să învețe cum poate face față greutăților vieții fără a se pune în pericol;
• asigurați-vă că persoana a renunțat la metodele de suicid și că aceasta va face față durerii emoționale fără a se răni. O discuție sinceră, cu înțelegere și ținând cont de durerea persoanei, va ajuta să ajungeți la sufletul ei și la confesiuni despre metode de suicid pe care s-ar putea să le mai aibă. Convingerea persoanei este să renunțe la metodele și instrumentele suicidului.

„Descurajăm persoanele publice și presa să jongleze cu cuvântul suicid într-un mod iresponsabil”

– Teoretic, acest fenomen poate fi prevenit, dar practic?
– „Suicidul este un fenomen, care poate fi prevenit”. Aceasta este afirmația celor care au reușit să își refacă viața după ce au fost salvați ulterior de la tentativa de suicid. Declarația respectivă este și motoul activității noastre. Dacă nu credeam că suicidul poate fi prevenit, nu ne implicam cu atâta efort. Invităm persoanele să se încurajeze și să își susțină prietenii, colegii și rudele în lupta pentru depășirea crizei suicidare.

– În campania electorală de anul trecut, candidatul la funcția de președinte, de atunci, Igor Dodon a declarat în cadrul unei emisiuni TV că: „în perioada cât Maia Sandu a fost ministru al Educației, în premieră, în anii 2012-2015 au fost înregistrate peste 400 de cazuri de suicid și tentative de suicid la copii”. Care pot fi consecințele unor asemenea declarații?
– Nu suntem de acord și categoric descurajăm persoanele publice și presa să jongleze cu cuvântul suicid într-un mod iresponsabil și fiind nepregătiți. Se face reclamă fenomenului și asta nu ne trebuie. Avem nevoie de promovarea mesajului pozitiv de depășire a crizelor vieții și a faptului că noi toți putem pune umărul pentru a reduce durerea și suferința umană.

R. Moldova pierde, prin suicid, aproximativ 600 de persoane anual, dintre care 20-30 sunt minori. Pentru a afla numărul tentativelor de suicid, cercetătorii recomandă să înmulțim această cifră cu 20. Conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății, fenomenul suicidului în statul nostru are o rată înaltă (aproximativ 15 decese prin suicid la 100 mii de persoane), poziționându-se pe locul 32 în grupul țărilor cu o rată înaltă de suicid. În Europa, Moldova se clasează pe locul 15 privind gradul mortalității prin suicid.