Editorial

Neimportant

Ochii ei, cei mai frumoşi pe care i-am văzut vreodată, au transmis, în acelaşi timp, şi tristeţea singurătăţii.

Până atunci, la fiecare prima întâlnire, am mers ca un director de companie în faţa viitoarelor angajate, cu o listă lungă de calităţi, de pe care tăiam cu pixul minţii tot ceea ce nu găseam în caracterul candidatei de la masă. Mă interesau calităţi precum: priceperea în bucătărie, abilitatea de a fi amuzantă, stilul, atitudinea, atenţia la detalii etc.

Interviul pe care l-am organizat s-a transformat într-unul ce m-a avut pe mine drept candidat. Gătitul – neimportant. Amuzantă sau nu – neimportant. Stilată este, dar chiar de n-ar fi fost – neimportant. Am luat hârtia şi am mototolit-o, întrebându-mă de ce m-am lăsat ghidat de ea atâta amar de vreme.

Pentru câteva ore, ceainăria a avut doar doi clienţi. Ceilalţi au fost pe post de decor. Pentru câteva ore, locul acela a existat doar pentru ca ea să poată zâmbi, adăpostită de frig.

Am scris acest articol cu ea dormind în braţele mele.
 
petru@umbluliber.com
www.umbluliber.com

Timpul Suplimentul Femeia

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *