Era previzibilă o reacție de „disconfort” la apariția Alianței pentru Unirea Românilor în Republica Moldova, după ce AUR a bulversat elita politică de dincolo de Prut, asigurându-și intrarea în Parlamentul României prin atragerea votului protestatar, recurgând la tactica populismului atât de solicitată în ultima vreme, nu numai în Europa, ci și peste Ocean. Pe segmentul unionist de dincoace de Prut exista deja o concurență acerbă și AUR strică în mod evident niște socoteli locale, care îi implică și pe liderii partidelor „corespondente” din România.

Furie exagerată, chiar grotescă în unele momente

Ceea ce a urmat însă după anunțul de participare a AUR-ului în alegerile parlamentare anticipate pare de o furie exagerată, chiar grotescă în unele momente. Deși liderii chișinăueni, Vlad Bilețchi în primul rând, sunt persoane cu reputație bună, lucrul acesta nu pare să conteze pentru rivalii noului partid, ei îndreptându-și atacul asupra liderilor de la București.

Că AUR ar fi anti-UE, anti-NATO, că ar face jocul Rusiei, auzim tocmai de la cei care i-au propus acestui partid constituirea unui bloc electoral și care nici măcar nu se jenează de propunerea lor. E ciudat să auzi că AUR ar urmări scopul diversionist să ia voturile PAS, ignorându-se faptul că există unioniști care oricum nu aveau de gând să-și dea votul pentru PAS. Pe de cealaltă parte, apărătorii PAS (de la Chișinău, București, Iași), deranjați de prezența AUR, nu se arată deloc afectați de apariția unor partide neunioniste (cum ar fi „Partidul Schimbării” sau PCDM al lui Ion Chicu), care nu pot lua voturi decât de la PAS?

O adevărată „găselniță” e ideea că AUR a fost „activat” la Chișinău de Moscova, ca să bruieze, împreună cu PSRM-PCRM, mesajele anticorupție ale Maiei Sandu. De unde rezultă că celelalte câteva partide unioniste, inclusiv PUN și PMP local nu aveau să-i „încurce” Maiei Sandu, abătând atenția cetățenilor de la venirea unor „vremuri bune”…?

I-a întrecut însă pe toți un analist care a scris că intrarea lui Bilețchi, Chirtoacă, Munteanu ș.a. în Parlament „va fi dovada incontestabilă că ”jandarmul român” există și se manifestă. Dacă până acum PSRM și Federația Rusă foloseau legenda ”jandarmului român care îi bate pe moldoveni” doar ca exercițiu narativ, exploatând o percepție formată acum câțiva zeci de ani, fără a avea însă ceva palpabil, acum, odată cu apariția acestui partid, vom avea și actorul care își asumă acest rol (rolul de jandarm? – n.n). Va fi un joc în doi. Federația Rusă și exponentul său PSRM și AUR Moldova.”

Această harababură de text se vrea o analiză serioasă

Nu e umor negru! Această harababură de text se vrea o analiză serioasă. Și dacă intră alt partid unionist în parlament, PUN, de exemplu, cu Octavian Țîcu, care e și președinte interimar al PMP local, mitul jandarmului român va fi uitat? Sau poate nu e de dorit în general ca unioniștii să fie reprezentați în parlament? Iar dacă nu e bine ca partidele unioniste să intre în parlament, atunci ar trebui să le interzicem și să le desființăm, nu-i așa? Să vorbim despre reunire doar la bucătărie, cu aparatul de radio setat la volum maxim, ca în perioada sovietică! Deși nici aceasta nu va determina Moscova să renunțe la mitul jandarmului român. E tocmai un prilej pentru a-l recicla.

Aceste patimi anti-AUR ar putea avea și un efect invers, le-ar sugera unioniștilor că undeva există o teamă pentru succesul acestei formațiuni la Chișinău. În copacul înalt vântul bate mai puternic, spune un proverb chinezesc.

Logic ar fi ca AUR și PUN să fie îndemnate să se unească, nu să se urască. Demonizarea unuia sau altuia e pierdere pentru ambele partide. Doar împreună ele pot intra în parlament. Din punctul nostru de vedere, auriștii ar fi trebuit să accepte propunerea de constituire a unui bloc electoral cu PUN, dacă a existat o asemenea propunere, iar puniștii ar fi trebuit să accepte propunerea AUR de a merge pe o listă electorală, ocupând primele zece locuri, dacă li s-a propus. Din păcate, s-a ales calea cea mai rea: luptele politice de peste Prut, dușmăniile, resentimentele între partidele de la București le vedem reproduse la Chișinău. De ce s-ar mai implica Moscova să ne dezbine, dacă lucrul acesta îl facem cu succes noi înșine? Cât mai e timp, opriți-vă! Decât numai dacă scopul liderilor din față și din spate nu e simularea participării în alegeri…

Nicolae Negru / ziarulnational.md