– Ce semnificaţie are ziua de 10 decembrie pentru avocaţii moldoveni?
– Cred că ziua de 10 decembrie, care este ziua Europeană a Avocaților, are pentru noi o semnificaţie dublă, ca și pentru toți avocații din spațiul european. Suntem o ţară care, prin aderarea la Consiliul Europei, ne-am asumat identitatea istorică și de valori europeană. La 10 decembrie 1948, a fost adoptată, la New York, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, iar în 1950 a fost adoptată Convenția Europeană Pentru Drepturile Omului. Noi, avocații de astăzi, ne simțim responsabili pentru promovarea şi apărarea drepturilor consacrate de aceste două documente fundamentale.
– De când este instituită Ziua Avocaţilor Europeni? Este celebrată această zi în Moldova? Ce scop are?
– În 2014. Suntem la a doua aniversare a acestei zile declarate de către Consiliul Barourilor din Europa. Suntem convinşi că scopul instituirii unei asemenea zile rezidă în promovarea valorilor comune ale avocaţilor şi a rolului nostru, al avocaţilor, în edificarea statului de drept. Evenimentele din acest an, la propunerea Consiliului Barourilor Europene (CCBE) vor consta într-un program de manifestări având ca temă centrală „Libertatea de exprimare”. Prin acest subiect abordat se subliniază rolul crucial al avocaților în asigurarea libertății de exprimare.
– Cum îşi organizează avocaţii activitatea comparativ cu acum 10-20 de ani?
– Aspirăm, cu toată convingerea, ca prestigiul breslei, lărgirea conţinutului activităţii noastre profesionale, descoperirea noilor oportunităţi în activitatea avocaţială să devină şi dezideratele breslei. Pentru a putea face faţă lucrurilor, e cert că organizarea riguroasă şi minuţioasă a timpului şi a activităţii se impune. E vorba, întâi şi întâi, de pregătire meticuloasă pentru a pleda în instanţe, ele fiind diferite, nemaivorbind de cauzele concrete, în care pledează avocatul, care ţin de diferite domenii ale dreptului, unele dintre ele recent apărute. Dar aceste schimbări nu trebuie să afecteze principiile pe care de secole se bazează profesia noastră. Nu în zadar se zice că „Dreptatea aparţine, fără îndoială, aceluia care o are, chiar dacă nu o poate dovedi, însă sentinţa favorabilă aparţine aceluia care a ştiut să o dovedească”. Iată de ce muncesc atât de mult avocaţii: pentru a găsi adevărul şi, mai ales, a-l dovedi în instanţă. Vreau să susţin că biblioteca, studiul sistematic, relaţiile cu clienţii, toate într-un ritm specific timpului, fac munca avocatului interesantă şi aspirată de mulţi tineri de la facultăţile de drept. Acum avocatul nu mai este legat de biroul său, el purtându-şi agenda şi actele perfectate sau în decurs de perfectare cu sine, în smartphone sau planșetă.
– Se fac presiuni asupra avocaţilor? Cum intervine Uniunea în protejarea avocaţilor care sunt supuşi unor presiuni din partea unor instituţii ale statului?
– Da, se fac presiuni asupra avocaţilor, dar unii dintre aceştia încep să dea dovadă de curaj, încep să spună lucrurile aşa cum sunt, vorbesc despre abuzurile comise în numele statului de drept. Presiunile ţin de modul în care autorităţile se raportează la drepturile inculpaţilor şi la cele ale avocaţilor. Pentru noi, cei din sistem, presiunea nu este o noutate, însă lucrurile, aşa cum stau ele – sesizate, contestate în instanţe (de conducerea Uniunii, de avocaţi), nu ajung până la oamenii care nu au nimic cu justiţia, cu instanţele de drept, cu avocaţii. În acelaşi timp, oamenii citesc presa, privesc emisiunile televizate, ascultă radioul, înţeleg că funcţia avocatului este cea de apărare a drepturilor şi libertăţilor persoanei şi, după mesajele auzite sau citite, se întreabă oarecum indignaţi: de ce avocatul nu-i apără pe acei oameni care sunt luaţi de acasă, care sunt supuşi percheziţiei, care sunt ţinuţi pe coridoarele instanţelor fără a li se da vreo explicaţie, pe acei care într-o clipită sunt transformaţi din bănuiţi în inculpaţi, reţinuţi, arestaţi preventiv. E adevărat, acum cetăţenii ştiu că majoritatea deciziilor unor instanţe, care decid libertatea unui om, se iau în altă parte decât în şedinţele de judecată, ele rămân a fi luate pe criterii ce nu au nici o legătură cu normele legale. Şi atunci ne întrebăm: nu e oare şi aceasta o formă de presiune? Este, răspundem. Mai mult chiar, simţim și o formă de presiune asupra magistraţilor în adoptarea unei soluţii. Dar de câte ori inculpaţii şi apărătorii nu au acces la dosar?!
– Cum reacţionează avocaţii în acest caz?
– Diferit, dar sunt şi avocaţi care protestează, cu voce tare, renunţând să muncească în cauze şi dosare concrete. Mulţi avocaţi dezvăluie cazurile de presiune în emisiunile televizate, dar, totuşi, cei mai mulţi tac, din păcate. Uniunea Avocaţilor este receptivă la toate cazurile de presiune sau de încălcare a drepturilor avocaţilor: înaintăm demersuri, interpelări, avize, note de protest, manifeste către organele ierarhice superioare: Ministerului Justiţiei, procurorului general, CNA, Ministerului de Interne, ne prezentăm în instanţele de judecată.
– Şi care este rezultatul?
– De cele mai multe ori ne sunt expediate răspunsuri cu fraze formale de tipul: „Vă mulţumim pentru sesizare. Faptul este luat la control” etc. În asemenea cazuri, atacăm în instanţă actul respectiv. Întrucât cazurile de abuz şi cele de presiune asupra avocaţilor sunt suficient de multe, noi am încercat să le reducem, oricum să le anticipăm. Astfel, am propus organelor de drept, prin scrisori expediate legal, organizarea unor şedinţe comune care ar fi pus baza unei bune şi perpetue cooperări între instituţiile de drept din stat şi Uniunea Avocaţilor. Din păcate, am găsit prea puţină receptivitate a colegilor din sistem. Dar suntem convinşi că vom mai putea semna câte un Protocol de colaborare între Uniunea Avocaţilor şi fiecare instituţie de drept din ţară – o înţelegere prin care va fi consacrată îndeplinirea unor obiective comune în vederea respectării principiilor de integritate și de etică, principii proprii profesiei de jurist, indiferent de funcţia pe care o îndeplineşte: judecător, procuror sau avocat.
– Cât de adevărată este percepţia pe care o are societatea despre avocaţi? Multe sondaje arată ca aceştia sunt percepuţi ca persoane care favorizează corupţia?
– Fiecare dintre noi cunoaşte că eficienţa justiţiei rezidă în calitatea actului de justiţie, care, la rândul său, emană un sentiment de siguranță față de cinstea, buna-credință şi sinceritatea justiţiarilor în actul de înfăptuire a dreptăţii persoanelor, instituţiilor în litigiu. Însă anume sectorul eficienţei justiţiei din sistemul nostru naţional de drept suferă cel mai mult la nivel de autoritate, încredere şi susţinere în faţa populaţiei. Apărarea, fiind parte a actului de justiţie, suferă, evident, şi din această cauză. Cât priveşte favorizarea actelor de corupţie, nu am prea văzut studii care să cerceteze special opinia populaţiei despre avocaţi. Cazurile de favorizare a corupţiei în care s-au făcut vinovaţi avocaţii au fost discutate pe larg şi detestate de Uniune, Comisiile de resort, avocaţi. Iar actorii au fost daţi pe mâna justiţiei. Ştiu cu siguranţă, că părerile cetăţenilor despre rolul şi poziţia profesiei de avocat sunt pozitive, aceştia considerând profesia noastră necesară, prestigioasă. Să ştiţi că, chiar ar fi necesar un studiu, o evaluare prin care s-ar explora opiniile cetăţenilor despre profesia noastră. Noi, avocații, avem cel mai mult de câștigat din diminuarea corupției, inclusiv financiar. Am avea o activitate mai sigură și predictibilă. Vreau să spun că noi suntem consacraţi principiului solidarității și colegialității, dar penalizăm foarte dur toate încălcările și abaterile disciplinare.
– Este Uniunea Avocaţilor o platformă eficientă de protejare a intereselor avocaţilor de promovare a intereselor acestora?
– Aş vrea să cred că este. Acelaşi mesaj îl transmite şi Studiul privind standardele etice prevăzute de codul deontologic pentru profesia de avocat elaborat în 2015 la comanda Ministerului Justiţiei. Ne-am dori ca platforma de care vorbiţi să fie mai solidă, deci, mai statornică şi mai vizibilă în societate. Avem idei care-şi aşteaptă rândul să fie puse pe tuşă, avocaţii sunt deschişi spre colaborare şi schimbare în bine.
