Noi, moldovenii, CU CE ne mândrim?

Fiecare popor a creat ceva cu care se poate mândri. Cu ce, de regulă, se mândresc popoarele? Evident, cu ceea ce au creat cu mintea și braţele lor – opere de artă, agricultură și industrie avansate, poduri, șosele și căi ferate, războaie câștigate, invenții ș.a.m.d. Când zicem China, ne gândim la Marele Zid Chinezesc și Confucius ș.a., când zicem Franța – Turnul Eiffel, Napoleon, când rostim România – mănăstirile moldovenești și M. Eminescu, când zicem Rusia – Kremlin, Pușkin, Tolstoi, Kremlin, Stalin, KGB, Gulag…

Cu ce ne putem mândri, noi, moldovenii? De obicei, la această întrebare există un răspuns general: ne mândrim că avem „pământuri bogate”, că suntem „un neam harnic și pașnic”, că avem un „folclor bogat”… Trebuie să precizăm, însă, că pământurile bogate nu-s rodul muncii noastre, ele ni-s date de la Dumnezeu, iar chestiunea privind hărnicia și caracterul nostru pașnic mai trebuie discutată… Ne mai mândrim și cu „limba frumoasă și dulce”, lucru despre care mai bine am tăcea dacă ne gândim cum vorbim noi, moldovenii, frumoasa limbă română…

Insist. Când vorbesc despre lucruri cu care ne putem mândri, mă gândesc la cele create de mintea și brațele noastre. Să facem un efort de gândire (şi memorie) – care sunt aceste lucruri? Subliniez cu aldine: mă refer la R. Moldova, adică la teritoriul ocupat de ruși în 1812, numit Basarabia, teritoriu în care ulterior rușii și sovieticii au creat „republici (autonomă și unională) independente”.
Mănăstirile medievale au fost înălțate până la declararea Independenţei RM, în dreapta Prutului, Ștefan cel Mare și M. Eminescu s-au născut în Moldova din dreapta Prutului, „Miorița” s-a născut şi ea, tot dincolo de Prut, nu pe la Anenii Noi sau Comrat…

A fost o perioadă când „moldovenii sovietici” erau obligați să se mândrească cu complexele zooveterinare draconice, cu „bilingvismul armonios moldo-rus” și cu „frăția de veacuri” dintre moldoveni și ruși.

După 1991, când ne-am declarat „independența”, lista lucrurilor care constituie obiectul mândriei noastre naționale s-a scurtat brusc și simțitor. Azi ne mândrim… cu ce? Ce am construit-creat-înălțat noi în această perioadă? Clădirile mai vechi din Chișinău se distrug metodic, fața orașului o constituie blocurile în stil sovietic-socialist, nimic senzațional nu a apărut nici în Chișinău, nici în centrele raionale, se țin bine pe picioare calul cu Kotovski din Chișinău și însuși Kotovski, lung de câțiva metri în centrul Hânceștilor… Bâcul continuă să rămână cel mai puturos râuleț din Europa. Poduri, căi ferate, șosele? Nici aici nu găsim obiecte de mândrie. Opere literare și muzicale? Hai să ne gândim… Scriitori, pictori, muzicieni de mare valoare? Da, avem, dar să precizăm o chestiune de principiu: toți creatorii noștri valoroși se identifică drept români și se raportează la cultura și spiritualitatea românească, dar nu moldovenească. Asta e realitatea: ce e valoros e românesc, ce e „curat moldovenesc” e sublim, dar, vorba lui nea Iancu, lipseşte cu desăvârşire.

În context, mai persistă o întrebare: ce au creat valoros în acești ani voroninii și dodonii care se dau cei mai mari patrioți ai Moldovei, cu ce au îmbogățit aceștia patrimoniul spiritual național al statului R. Moldova? Numiți un poet (pictor, compozitor, arhitect ș.a.) comunist-socialist care a creat ceva valoros în acești ani – de la 1991 încoace – cu care ne putem mândri?

Discutând acest subiect pe o rețea de socializare, un cititor de al nostru ne-a avertizat că, punând astfel problema – , cu ce ne putem mândri noi, moldovenii? – deschidem Cutia Pandorei. De acord, aşa e, dar haideţi să o deschidem.