Ați auzit de niște păsări dintr-o pădurea care ar fi ocupat cu tancurile altă pădure pe care să o fi declarat pădurea lor strămoșească?
Ați văzut de vreo găină care să ceară declararea cotcodăcitului ei drept a două cântare oficială (de stat) pentru priveghetori? Sau invers?
Ați văzut de vreo cioară, înarmată cu un automat „Kalașnikov”, care să-i ceară unei ciocârlii să croncănească în limba ei? Sau invers?
Ați văzut de vreo pitulice, înarmată cu un automat „Kalașnikov”, care să-i ceară unei coțofene să cânte în limba ei? Sau invers?
Ați văzut de vreo potârniche, înarmată cu un automat „Kalașnikov”, care să ocupe cuibul unei rândunici și să-l declare cuib autonom?
Ați auzit de conflicte interetnice între păsările cerului, pădurii și câmpiilor?
Ați auzit că o armată de potârnichi să urce pe tancuri și să intre în lanul vecin pentru a-și apăra conaționalele de fărădelegile ciocârliilor?
Ați auzit de un pițigoi, intrând cu tancurile în cuibul unui sticlete, scandând: „Noi te-am eliberat!”?
Ați auzit o mierlă, cerându-i unei priveghetori să cânte pre limba ei: „Cântă po-celoveceski!”?
Ați auzit de vreun graur care să fie arestat de ciocănitoare și trimis în Gulag fiindcă susține că el cântă pre limba graurilor?
E adevărat, sunt și excepții, dar irelevante. Cucul, de exemplu, are o reputație proastă, dar el măcar nu se laudă vreodată că este un cuc eliberator. Și nici nu cere referendum privind statutul cuiburilor în care-și lasă ouăle.
În natură, în lumea păsărilor, lucrurile sunt aranjate mai just decât în societatea umană. Între păsările cerurilor există o armonie perfectă: fiecare pasăre cântă pre limba ei. Nu am auzit ca o pasăre să renunțe la limba ei și să cânte ca altă pasăre. Nu am auzit, de exemplu, ca pitulicea să zică că-i bufniță. Și să cânte ca bufnița. Sau să zică că-i pisică și să mieune ca pisica.
În societatea umană există asemenea anomalii.
Nu dau alte detalii ca să nu fiu numit fascist și nepot al legionarilor fasciști…
