Obiective cu probleme în Foaia de parcurs

Aşadar, în Foaia de parcurs este inclus obiectivul prin care se insistă asupra conectării R. Moldova la sistemul energetic din România. Incontestabil, prin realizarea acestui obiectiv se va obţine independenţa energetică a R. Moldova şi drept urmare se va obţine independenţa ei reală. Însă pentru realizarea acestui obiectiv sunt necesare importante resurse financiare şi e puţin probabil că în viitorul apropiat R. Moldova va dispune de aceste resurse. Pe de altă parte e cunoscut că România poartă o grijă deosebită pentru independenţa energetică a R. Moldova. Pornind de la situaţia de criză economică şi financiară în care se află R. Moldova cred că ar fi înţelept să solicităm României redirecţionarea, cel puţin parţială, a împrumutului financiar promis R. Moldova, spre conectarea acesteia la sistemul energetic românesc. În aşa fel, având, în plus şi un ajutor din partea UE s-ar putea realiza acest obiectiv în viitorul apropiat.

Unul din obiectivele incluse în Foaia de parcurs constituie: „Adoptarea programelor educaţionale din România în instituţiile de învăţământ din R. Moldova”. Acest obiectiv nu poate fi realizat înainte de a efectua o reformă a structurii învăţământului din R. Moldova astfel încât să aducem sistemul de învăţământ din R. Moldova la sistemul de educaţie din România, inclusiv trecerea clasei a IX-a de la clasele gimnaziale la cele liceale. În ziarul LA din 30 octombrie 2014 am publicat un material în care am motivat necesitatea reformării structurii sistemului de educaţie din R. Moldova după modelul sistemului românesc de educaţie – sistem verificat în timp şi aprobat de cerinţele vremii. Ministerul precedent de educaţie era pornit spre realizarea acestei reforme, atât în învăţământul preuniversitar, cât şi în cel postuniversitar. Menţionăm că la trecerea de la învăţământul preuniversitar sovietic cu durata de 10 clase la învăţământul liceal din R. Moldova cu durata de 12 clase, intenţionat s-a admis structura actuală să nu fie ca în România – teză absurdă care îşi are consecinţe nefaste în pregătirea intelectuală şi ştiinţifică a absolvenţilor de liceu. În România, dar şi în unele ţări europene, în care modelul de studii preuniversitar constituie liceul cu durata generală de studii de 12 clase, gimnaziul are durata de studii de 8 clase, iar liceul propriu-zis este de 4 clase, clasele 9-12. În Uniunea Sovietică modelul de studii preuniversitar era şcoala medie de cultură generală cu durata de studii de 10 clase, în care gimnaziul, şcoala medie necompletă avea durata termenului de studii – 7 clase, iar şcoala media completă avea durata de studii 3 clase, clasele 8,9,10.

În R. Moldova trecerea de la şcoala medie sovietică de 10 clase la sistemul liceal cu durata de studii de 12 clase s-a efectuat aşa încât durata studiilor gimnaziale, unde cerinţele sunt mai reduse decât în clasele superioare de liceu, este de 9 clase (s-a trecut de la 7 clase la 9 clase), iar durata studiilor de liceu propriu-zis a rămas aceeaşi ca şi în şcoala sovietică de 3 clase, clasele 10,11 şi 12. Nu este nici înţelept, nici logic aflarea clasei a IX încă un an în componenţa gimnaziului, unde cerinţele sunt reduse faţă de cele din liceu şi mulţi elevi din gimnaziu nu aspiră sau nu pot să aspire la studii liceale, iar ulterior şi la studii universitare. Oare în afara spaţiului ex-sovietic mai găsim o structură de învăţământ liceal cu durata de 12 clase asemănător cu cea din R. Moldova?

La fel s-a procedat cu structura învăţământului postuniversitar, s-a păstrat sistemul sovietic cu două teze de doctorat, doctor în ştiinţă şi doctor habilitat, pe când în România, şi în alte ţări din afara spaţiului ex-sovietic cu structuri similare de învăţământ este prevăzută o singură teză de doctorat. Menţionez că spre deosebire de sistemul de învăţământ universitar sovietic bazat pe studiile preuniversitare de 10 clase, sistemul universitar de învăţământ din R. Moldova se bazează pe învăţământul preuniversitar de liceu cu durata de 12 clase. În plus, în cadrul studiilor universitare, studenţii scriu şi susţin o teză de licenţă şi o teză de masterat, la fel ca şi studenţii universităţilor din România şi din alte ţări. Drept rezultat, absolventul dotat al unei facultăţi (viitorul doctorand) capătă o pregătire bună ştiinţifică, precum şi o deprindere suficientă de cercetător ştiinţific pentru a scrie o teză de doctorat, care să corespundă cerinţelor tezei de doctor habilitat. Conducerea ministerului precedent de educaţie în frunte cu Maia Sandu şi Loreta Handrabura era pornit să aducă şi această latură a învăţământului din R. Moldova la structura învăţământului postuniversitar din România. În R. Moldova teza de doctor habilitat reprezintă un blocaj pentru întoarcerea acasă a tinerilor care au obţinut un doctorat în România sau în Occident – ei sunt limitaţi prin această teză pentru ocuparea anumitor posturi în universităţile de aici. Nu suntem scutiţi nici de corupţie în sistemul postuniversitar de învăţământ, care este o formă lacomă de corupţie, este pentru toată viaţa. Ne întrebăm, cei cu doctorantura prin contract, ce vom face cu ei după ce le vom da diplomă de doctor în ştiinţe? Sistemul sovietic de învăţământ cu 2 teze de doctorat era motivat, deoarece la baza învăţământului era şcoala medie de 10 clase şi nu liceul de 12 clase. Nu erau prevăzute nici teza de licenţă, nici cea de masterat. De menţionat că datorită acestei structuri sistemul sovietic de învăţământ era mai puţin costisitor.

În România, anual îşi fac studiile circa 20000 de tineri din R. Moldova, inclusiv mulţi moldoveni din Transnistria. Dintre aceştia mulţi tineri dotaţi fac studii postuniversitare şi după susţinerea tezei de doctor se angajează la serviciu în universităţile de acolo. Acest lucru are loc nu numai din cauza diferenţei de salarizare, dar şi din cauza tezei de doctor habilitat care îi limitează spre ocuparea anumitor posturi în universităţile de aici. Acelaşi lucru se întâmplă cu mulţi tineri care îşi fac studiile în Occident. Aşa cum am menţionat mai sus, tinerii dotaţi care îşi fac studiile universitare în R. Moldova, în România sau în Occident capătă deprinderi şi pregătiri suficiente pentru a scrie o teză de doctorat la un nivel al cerinţelor tezei de doctor habilitat. Menţionăm că prin renunţarea la teza de doctor habilitat nu se urmăreşte slăbirea învăţământului postuniversitar ci, în virtutea actualei structuri a învăţământului preuniversitar şi universitar, aducerea tezei de doctor la cerinţele tezei de doctor habilitat. În ultimii ani, diploma de doctor habilitat aprobată în R. Moldova din considerente politice, a substituit carnetul de membru de partid din timpul sovietic privitor la ocuparea anumitor posturi administrative în sistemul universitar de învăţământ, inclusiv postul de rector. Într-adevăr teza de doctor habilitat adoptată în anii ‘90 ai secolului trecut aşa cum şi structura învăţământului preuniversitar a urmărit scopul politic de a avea în R. Moldova o structură de învăţământ principial deosebită de structura învăţământului din România. Acum în loc să conştientizăm acest păcat, ne plângem că România ne fură tinerii să-i înveţe gratuit şi cu burse de la stat.

Sistemul sovietic de învăţământ era încărcat, însă, pentru o ţară mare, cu o populaţie mare, cu frontierele închise, la acea vreme era reuşit. Avea învăţământ preuniversitar obligatoriu, învăţământ universitar şi postuniversitar gratuit. Datorită acestei structuri de învăţământ ţara cu universităţi puternice şi o populaţie mare avea posibilitate de a selecta specialişti de înaltă calificare în toate ramurile economiei naţionale.
Noi însă suntem o ţară mică şi săracă cu o populaţie mică şi frontierele deschise. De aceea orice latură a structurii sistemului de învăţământ trebuie construită aşa încât să avem maximă rentabilitate; pentru doctorantură trebuie selectaţi numai tineri dotaţi, căci îi avem, trebuie de renunţat la doctorantură prin contract. De renunţat la titlul de doctor habilitat care reprezintă o barieră pentru implicarea în sistemul învăţământului din R. Moldova a tinerilor dotaţi care au susţinut un doctorat în România sau în Occident, şi nimic altceva.

Sergiu Miron, profesor
doctor în matematică