Olimpicul Serghei Cechir: „Nu avem condiții pentru a determina tinerii să practice sportul”

Serghei Cechir, în vârstă de 25 de ani, s-a plasat pe poziția a șasea la categoria de 69 kg la proba haltere, fiind primul dintre sportivii moldoveni care a urcat pe o asemenea poziție. Olimpicul care a evoluat în grupa B de unde a ieșit învingător, a smuls 144 kg și a aruncat 178 kg. În total, Serghei Cechir a ridicat 322 kg. În interviul următor, sportivul ne-a povestit care a fost drumul său spre Jocurile Olimpice.

– De ce ai ales să practici acest sport și când a început pasiunea pentru haltere?
– Nu pot să spun că a fost o pasiune. Mi-am făcut studiile în cadrul unei școli din sectorul Botanica al Capitalei, și chiar sub clasa mea era o sală de haltere. Eram curios, când auzeam sunetul de haltere, care cădeau și nu înțelegeam de unde vine zgomotul. Într-o zi, am intrat întâmplător în sală și imediat m-a văzut antrenorul. Atunci era perioada când se făceau înscrieri pentru sportivi, se invitau copii mici de la zece ani. În acea perioadă, eram la vârsta potrivită pentru selecție. Antrenorul m-a văzut și m-a întrebat dacă vreau să mă antrenez. Eram mic și nu înțelegeam ce urmează să se întâmple. El mi-a dat o halteră și mi-a zis să încerc să o ridic. Mi-a arătat de câteva ori cum trebuie să fie ridicată o halteră, iar eu am repetat exercițiul. Atunci, Serghei Crețu, antrenorul meu dintotdeauna, a văzut că am potențial. După o discuție cu părinții, de la vârsta de 10 ani, am început să exersez cu halterele.

– Când ai început să participi la competiții?
– Prima mea competiție la care am participat a avut loc în Italia, în anul 2006. La nici 16 ani am participat la un campionat alături de alți sportivi bine pregătiți. În urma competiției, am luat locul șase. Eram gata să iau titlul de campion, însă mi-am scăpat haltera în cap. Era prima mea competiție, nu aveam experiență, era ceva nou pentru mine și am gafat. După campionatul din Italia, am participat la cel mondial din Bulgaria. În acea perioadă, eu mă gândeam să las sportul. Am avut posibilitatea să plec în SUA pe perioada de vară. Mă gândeam să plec sau să rămân în Moldova și să continui să mă antrenez pentru campionatul mondial. Până la acel moment, nu aveam finanțare, eram pe cont propriu și aveam nevoie de resurse financiare adăugătoare. Antrenorul totuși m-a convins să ne pregătim pentru competiție, el era sigur că voi avea un rezultat bun și voi putea să câștig o bursă din care să mă întrețin. Am ascultat antrenorul, am rămas în țară și m-am pregătit intens pentru competiție. La Campionat am luat locul șase și mi-am făcut bursa de care aveam nevoie.


– Când ai început să te pregătești pentru Jocurile Olimpice de la Rio?
– A fost prima mea participare la Jocurile Olimpice și am avut foarte puțin timp pentru pregătire. De mic eram hotărât că vreau să ajung la Jocurile Olimpice. Acesta era visul meu. Cred că este visul oricărui sportiv, pentru care el se antrenează și depune tot efortul, dar și sufletul. Am aflat de participarea mea, exact în acel moment, când s-a făcut anunțul de către Comitetul Olimpic. Practic, am avut o lună la dispoziție pentru antrenament mai intensiv. Selecția pentru Jocurile Olimpice are loc în urma unui campionat mondial sau european. Sportivii cu cele mai bune rezultate nimeresc în lotul olimpic, după care au parte de cantonamente, unde se antrenează. Campionatul mondial pentru calificare la Jocurile Olimpice a avut loc în noiembrie în 2015, unde m-am clasat pe locul 14. Acesta a fost biletul meu pentru Jocurile Olimpice, chiar dacă oficial hotărârea a fost luată abia vara.

– Ce a însemnat pentru tine participarea la Jocurile Olimpice și rezultatele, pe care le-ai obținut la Rio?
– Cred că Jocurile Olimpice au avut o influență foarte mare și reprezintă o etapă foarte importantă de la care am avut multe de învățat. Am avut parte de o experiență foarte importantă pentru un sportiv, ceea ce îți oferă încredere pentru competițiile ce urmează. Să ajungi la Jocurile Olimpice, este foarte complicat în condițiile noastre. Rezultatul meu, cel mai bun pe care îl aveam, l-am depășit la Rio cu 7 kg. Pentru haltere, este foarte greu în asemenea competiție să reziști la presiunea psihologică. La proba „smuls” am atins performanța de 144 kg și 178 kg la aruncat. Eu am trecut de recordul meu personal și am stabilit un nou record național. Sunt foarte bucuros pentru acest rezultat și mă mândresc cu antrenorul meu, fiindcă el a fost alături de mine, a crezut în mine. Pot spune că el este unul dintre cei mai buni antrenori din țara noastră. Îi sunt recunoscător lui, fiindcă a depus un mare efort, care a dus la un rezultat, la care nici eu nu îmi puteam imagina că pot ajunge.

– Te pregătești pentru Tokyo 2020. Care este programul tău de acum?
– În prezent, eu am o perioadă de pauză de la haltere. După o consultație cu specialistul Boris Boguș, șeful Catedrei de educație fizică și sport la Universitatea de Stat din Moldova, am hotărât că am nevoie de o pauză. El mi-a recomandat să practic un alt tip de sport, pentru ca organismul să fie în tonus datorită altor activități sportive. Acum practic înotul, tenisul de masă, mai fac câteodată câte un antrenament de haltere pe zi, fiindcă pentru mine este important să nu renunț. În curând, voi reveni la regimul meu obișnuit cu două antrenamente pe zi. Un antrenament durează de la două la patru ore. În ziua de sâmbătă am un antrenament, iar duminică am repaus.

– Ce sfaturi ai avea pentru tinerii care vor la fel să obțină performanțe ca ale tale?
– Eu am observat că tinerii nu prea sunt interesați de haltere sau de sport, în general. Să găsești un sportiv talentat, pe care să îl scoți la campionate internaționale este greu în condițiile noastre. Sălile de sport nu sunt suficient de pregătite, nu avem condiții pentru a interesa acești tineri. Dacă lucrurile se vor mai schimba și vor fi create condiții pentru sportivi, eu cred că ei ar fi mai interesați și am avea mai mulți sportivi care să ne reprezinte la competițiile mondiale. Pot să îi sfătui că este foarte important să știi ce îți dorești. Este nevoie de 99 la sută muncă și doar unu la sută – talent.

– Ca să fii sportiv în Moldova este scump?
– Este nevoie de relativ puțini bani, dar noi nici atâta nu avem. Cel puțin, să avem patru-cinci cantonamente pe an. Acestea sunt perioadele de pregătire intensivă în condiții speciale. Federația are o tabără cu o sală de sport, unde mergem să ne antrenăm din contul nostru, de cele mai multe ori. Cantonamentele sportivilor trebuie să fie asigurate, dar acest lucru nu se întâmplă întotdeauna. În fiecare an, se aprobă bugetul fiecărei probe sportive. Acești bani trebuie să ajungă la federație, pentru ca nouă să ni se organizeze cantonamente. Deseori, noi vedem banii în mână, ceea ce nu este corect. Un sportiv nu trebuie să primească bani, pentru că mâine-poimâine vor apărea alte necesități, iar el îi va cheltui. Cel mai indicat este ca să fie organizate cantonamente, pentru ca sportivii să fie concentrați doar la sport. Ca să poată ajunge la un nivel bun, orice sportiv are nevoie de pregătire specială. Înainte de olimpiadă, noi am avut doar un singur cantonament, iar acela l-am făcut tot din banii mei. Sportivii care urmau să plece la Rio, au primit bani și și-au organizat singuri cantonamentul.

– Serghei, îți mulțumim pentru interviu și îți dorim succese la următoarele competiții.