Concernul Gazprom – brațul energetic al imperialismului rus, a declanșat un război al gazelor împotriva Republicii Moldova, reducând drastic livrările de gaze către statul moldovenesc. Gazprom a redus începând cu luna octombrie cu 30% livrările de gaze nu doar către Chișinău, dar și către regiunea transnistreană. În continuare, de luni, 24 octombrie, Centrala de la Cuciurgan, subordonată politic Moscovei, a redus livrările de energie electrică de la 70% la 27% spre malul drept al Nistrului. Despre acest lucru a anunțat „șeful” regimului separatist pro-moscovit de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, justificând această decizie prin diminuarea volumului de gaze livrate Transnistriei, scrie Radiochisinau.
Concomitent, Tiraspolul a instituit stare de urgență economică în zona controlată, specificând că energia produsă de Centrala de la Cuciurgan va fi direcționată prioritar locuitorilor din regiune. Respectiv, volumul de energie livrată în dreapta Nistrului va fi limitat. Iar în cazul stopării definitive a livrărilor de gaze în stânga Nistrului, Republica Moldova urmează să rămână fără curentul electric de la Centrala de la Cuciurgan.
Dedesubturile aprovizionării Tiraspolului cu gaze
Aceste acțiuni concertate ale Gazprom-ului și regimului separatist de la Tiraspol au trezit multe suspiciuni și neliniști printre diverși experți și politicieni. Astfel, directorul Institutului pentru Politici Europene și de Securitate din Austria, Velina Tchakarova, într-un interviu pentru Digi24, avertizează despre planurile rusești de durată care nu se reduc doar la estul și la sudul Ucrainei, dar ar putea să folosească Transnistria și republicile separatiste din Georgia pentru o escaladare militară și pentru a crea instabilitate politică în Republica Moldova și Georgia – două state cu aspirații proeuropene. În același timp, fostul lider separatist de la Tiraspol, Igor Smirnov, a declarat într-un interviu despre convingerea sa că Rusia nu va lăsa Transnistria fără gaze și va fi găsită soluția pentru aprovizionarea regiunii cu energie.
Pe de altă parte, șeful așa-numitului guvern de la Tiraspol, Alexandr Rozenberg, spre deosebire de practicile de relaționare din trecut cu Chișinăul, de data aceasta s-a grăbit să sugereze pentru opinia publică că Transnistria a demonstrat în această situație o atitudine partenerială și a încercat să-și îndeplinească până la capăt obligațiile asumate prin contractul de energie electrică, dar din cauza deficitului de gaze naturale n-a avut altă ieșire decât reducerea livrărilor de energie electrică la export. El a subliniat suplimentar că Transnistria astăzi primește “combustibil albastru” atât prin linia de nord a gazoductului, cât și prin Turkish Stream. Dar, în orice caz, toate livrările de gaze se fac prin Moldova și Transnistria nu poate primi gaze fără participarea Moldovagaz. „Am încercat să luăm gaz direct, a existat un astfel de scenariu, am efectuat măsuri pregătitoare adecvate, am făcut chiar o pompare de probă. Dar, din păcate, Moldovagaz blochează acest lucru”, a spus premierul republicii transnistrene autoproclamate, încercând să camufleze decizia politică prin raționamente comerciale.
Amenințarea cu criza umanitară pe malul stâng
Situația critică pe piața de gaze din Republica Moldova încă și mai mult se acutizează datorită amenințărilor „Gazprom” privind sistarea totală a livrărilor spre Moldova din cauza unei pretinse datorii de peste 700 milioane de dolari pe care Chișinăul refuză să și-o asume fără un audit internațional. În caz dacă această amenințare va fi pusă în practică, malul drept al Nistrului nu va rămâne fără gaze, existând posibilități de a-l procura din alte surse, însă prețul de cumpărare va devine exorbitant. Chișinăul are posibilitatea să cumpere gaz din România și de pe piața europeană prin conducta Iași-Ungheni-Chișinău, operativitatea activării acestui gazoduct se măsoară în câteva ore. În plus, Chișinăul a depozitat în România și Ucraina cantități de gaze ce i-ar asigura consumul pentru 3-4 săptămâni pe timp de iarnă. Dar cea mai mare problemă a Chișinăului rămâne asigurarea cu energie electrică, deoarece conexiunile energetice cu Ucraina au de suferit din cauza deficitului de curent electric din statul vecin creat de atacurile necontenite rusești asupra infrastructurii energetice ucrainene. Producția internă de curent a Moldovei, prin centralele termoelectrice locale, acoperă mai puțin de 40% din consum, iar livrările din România deocamdată pot acoperi tehnic doar 30% din volumul necesar.
Pe 24 octombrie reducerea fluxului de energie electrică de la Cuciurgan pentru malul drept a creat un deficit de energie în orele de dimineața, când consumul a crescut brusc și acest deficit a fost acoperit prin furnizarea de urgență din sistemul energetic din România, fapt ce a permis evitarea deconectărilor de la rețea a anumitor consumatori. Însă acest remediu de evitare a colapsului energetic este imposibil în cazul Transnistriei, care în condițiile dacă Gazprom sistează livrările de gaze spre Moldova în plină iarnă, regiunea se va confrunta cu o catastrofă umanitară. Fără gaz, Centrala de la Cuciurgan are cărbune suficient pentru doar două luni de funcționare la capacitate minimă, ceea ce înseamnă asigurarea cu energie electrică și termică, în acest interval, doar a populației din regiunea transnistreană. Mai pe urmă va interveni perspectiva ca pe malul drept al Nistrului să apără un flux suplimentar de refugiați, de data aceasta cetățeni moldoveni din Transnistria.
… minus contrabanda ce alimenta regimul separatist
În aceste împrejurări autoritățile de la Chișinău au anunțat condițiile în care vor accepta să livreze gaz cumpărat de pe piața europeană consumatorilor din regiunea transnistreană. Gazul va fi livrat în stânga Nistrului doar dacă Tiraspolul îl va achita în avans. Aici trebuie de luat în considerare și faptul că războiul din Ucraina a subțiat considerabil fluxul de contrabandă prin segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene, care a fost închis de către armata ucraineană pentru a contracara pericolul ce vine din partea armatei ruse staționate ilegal în Transnistria. Astfel, fuxul de contrabanda care alimenta regimul separatist din Transnistria este considerabil compromis, iar Chișinăul, pentru prima dată de la proclamarea independenței, controlează tot ce intră și iese din regiunea separatistă pe segmentul de vest. Însă această prăbușire a businessului ilegal a Transnistriei separatiste în mod paradoxal devalorizează și determinarea pentru păstrarea păcii pe Nistru din partea liderilor de la Tiraspol.
Mulți experți considerau că Moscova nu va întrerupe livrările de gaze către Republica Moldova pentru a nu destabiliza situația din Transnistria separatistă. Iată că aceste prognoze au picat. Regimul de la Moscova cu ușurință sacrifică interesele cetățenilor ruși din Transnistria, cum de altfel și din orice regiune a Rusiei, cu nepăsare prefăcându-i în carne de tun de dragul intereselor sale imperialiste. Mersul războiului din Ucraina indică faptul că Putin încearcă să distrugă statul ucrainean și ucrainenii ca națiune, indiferent de cost. Iar realitatea că Transnistria a fost scoasă le mezat de către Moscova cu scopul destabilizării economice și sociale a Republicii Moldova, vorbește despre intențiile Kremlinului de a crea o zonă de tensiune maximă pe Nistru pentru a distrage cât mai multe forțe ale Ucrainei de pe frontul de est. Cu ușurință putem presupune probabilitatea declanșării unei provocări militare ruso-transnistrene împotriva Republicii Moldova pentru atingerea acestui scop.
Marele probleme de ordin economic și social care cu care se confruntă Republica Moldova sunt amplificate de acțiuni de destabilizare politică, susținute de protestele stradale organizate de gruparea Șor. Încurajate și chiar asmuțate de propaganda de la Moscova, aceste proteste tot mai mult proliferează în spațiul public lozinci și apeluri antioccidentale, antiamericane și antiromânești. În spatele protestului șorist își strânge rândurile și se pregătește de un atac decisiv împotriva guvernării pro-europene grosul coloanei a cincea a imperialismului rus în Moldova – de la comuno-socialiști și până la alți descendenți din această tabără politică, temporar și cu permisiune de la Moscova deghizați în pro-europeni. Toți ei mizează pe înrăutățirea continuă a condițiilor sociale a păturilor largi ale populației, provocată de politicile economice tot mai destabilizatoare ale Moscovei, în condițiile lipsei acute de coeziune și mobilizare în interiorul partidei pro-europene moldovenești. Toate aceste forțe politice revanșarde speră cât mai curând să revină la guvernare la Chișinău pentru a pune în practică planul Moscovei de prefacere a Republicii Moldova într-o enclavă pro-rusă în spatele Ucrainei.
În locul politicii retroactive
Ca răspuns la aceste provocări, guvernarea pro-europeană de la Chișinău deocamdată reacționează predilect doar prin măsuri retroactive, cedând inițiativa oponenților din tabăra opoziției pro-ruse. Este o tactică păguboasă și pasibilă de returnare a cursului european al Republicii Moldova. Pe acest fundal a venit inițiativa președintelui Ucrainei, Volodimir Zelenski, care a lansat în cadrul primului summit parlamentar al „Platformei Crimeea” de la Zagreb, Croația, la care a participat și președintele Parlamentului Republicii Moldova, Igor Grosu, inițiativa creierii unei platforme umanitare și diplomatice asemănătoare cu cea a Crimeii, care să contribuie la eliberarea altor teritorii cândva ocupate de Federația Rusă – Transnistria și Abhazia. O inițiativă demnă de a fi examinată cu toată seriozitatea de către Chișinăul oficial, implementarea în practică a căreia ar însemna preluarea inițiativei politice de către guvernarea pro-europeană în raport cu politica Rusiei devenită tot mai agresivă, prezentând și un răspuns diplomatic adecvat la războiul energetic declanșat de Moscova împotriva Republicii Moldova.
Autor: Anatol Țăranu
