Paul Goma pune condiții Chișinăului și nu se teme de armata rusă: „Ei-i-i, mă aranjez eu cu ciolovecii”
Deși a redobândit cetățenia R. Moldova, candidatul la Premiul Nobel, Paul Goma, refuză să se întoarcă acasă, dar și să acorde interviuri, până când el, soție-sa Ana Maria și fiul lor, Filip Ieronim, nu vor primi pașapoarte moldovenești. Potrivit Ambasadei noastre de la Paris, dosarul cu actele scriitorului este aproape gata pentru a fi transmis la Chișinău, unde îi va fi perfectat pașaportul. Însă Ana Maria Goma poate dobândi cetățenia doar printr-un decret al președintelui Nicolae Timofti.
„Pașaportul se plimbă, nu știu pe unde”
Când l-am felicitat cu ocazia redobândirii cetățeniei RM, Paul Goma, supranumit „Soljenițin al României”, nu s-a arătat deloc încântat. Ne-a răspuns scurt: „Păi, n-am redobândit-o, că n-am pașaportul”. Iar când i-am solicitat un interviu, el ne-a rugat să nu sărim peste etape, ci să așteptăm ziua în care el și familia sa vor primi pașapoartele. „Până una, alta, ambasada mă ține așa, pe jar. Și pașaportul se plimbă, nu știu pe unde. Poate că pe la București… Deci, asta este – când o să fie pașaportul, o să am și eu liber să vorbesc!”, a adăugat Goma. Nu l-am putut convinge nici amintindu-i că ideea de a i se acorda cetățenia RM a fost lansată de TIMPUL. „O să vă mulțumesc când o să am pașaportul”, a punctat el.
Curtea de Apel din Paris verifică sângele lui Goma
Pornind în căutarea pașaportului lui Paul Goma, am apelat mai întâi la Ambasada RM de la Paris. Ambasadorul Oleg Serebrian, unul dintre cei care l-au convins pe scriitor să depună cerere pentru cetățenia moldovenească, pe care Goma inițial refuza categoric să o scrie, se află în concediu. În schimb, consulul Ghenadie Codreanu ne-a anunțat că pașaportul ar putea fi gata în circa două săptămâni, deoarece va fi perfectat în regim preferențial. Scriitorul a fost scutit și de achitarea oricăror taxe, iar ambasada și-a asumat să pregătească, în locul lui, toate actele necesare în această privință. În prezent, Curtea de Apel din Paris urmează să pună apostila pe documentul ce indică grupa sangvină a lui Goma. „El se îngrijorează, pentru că nu cunoaște toate formalitățile, dar suntem deja la finalul procedurii de pașaportizare. Având statut de refugiat în Franța, actele sale trebuie legalizate aici, pentru a fi validate în RM. În special, este vorba de grupa sangvină, deoarece dl Goma nu a fost documentat până acum cu pașaport. La scurt timp, dosarul va fi transmis Chișinăului, de unde vom primi apoi pașaportul, pe care i-l vom înmâna dlui Goma”, a adăugat consulul. El susține că Ana Maria Goma nu are temei legal să depună cerere pentru cetățenie, până când soțul său nu va primi pașaportul.
Trei ani pentru moldovenizarea Anei-Maria Goma?
Pentru a obține cetățenia RM, Ana Maria Goma are nevoie de cel puțin trei ani, ne spune Madina Gorincioi, șefa secției cetățenie și evidența străinilor a Ministerului Tehnologiilor Informației și Comunicațiilor (MTIC). Dacă soțul ei, fiind născut în RM, și-a redobândit cetățenia printr-un simplu aviz al ministerului, dna Goma, originară din România, poate să solicite doar dobândirea cetățeniei. „Despre soția și membrii familiei dlui Goma nu vă pot spune nimic. Fiul său putea să depună cererea împreună cu el, dar soția sa poate primi cetățenia prin naturalizare. Pentru aceasta trebuie să aibă domiciliu permanent în țara noastră și să fie căsătorită cu un cetățean al RM timp de trei ani. Ea ar putea obține și permis de ședere, dar numai în cazul în care dl Goma, care este cetățean moldovean cu domiciliul stabilit în Franța, se va repatria în RM”, afirmă Gorincioi.
„Suntem doi bătrânei bolnăviori și ne ținem de mână când mergem”
Astfel, singura soluție pentru a-l vedea în scurt timp pe Paul Goma acasă ar fi un decret al președintelui Nicolae Timofti, care i-ar acorda soției sale cetățenia moldovenească. De altfel, pașaportul albastru ar putea să nu însemne pentru celebrul scriitor nimic mai mult decât un banal carnet. El însuși, fiind întrebat dacă ar veni la Chișinău fără doamna, ne-a spus răspicat: „Nu, nu, nu. Suntem doi bătrânei bolnăviori și ne ținem de mână când mergem”. Se pare că dorința lui Goma nu va fi ignorată de către șeful statului, cel puțin așa dau de înțeles surse de la președinție. „Toată lumea înțelege că aici e vorba despre familia Goma, nu doar despre Paul Goma, iar acordarea cetățeniei este dreptul discreționar al președintelui. Când la președinție va ajunge o copie legalizată a buletinului de identitate a dlui Goma, aceasta va servi ca temei pentru inițierea procedurii de acordare a cetățeniei soției și fiului său, în limitele firescului”, susține aceeași sursă.
„Cum stricate drumurile? La propriu sau la figurat?”
După ce l-am anunțat pe Paul Goma că pașaportul său nu s-a rătăcit nicăieri, dar că foarte curând va fi perfectat, am încercat din nou să-l determinăm să vorbească. Condiția scriitorului a rămas aceeași: „Întâi să primească și soția mea pașaportul!”. L-am întrebat măcar dacă, odată ajuns la Chișinău cu familia, se va stabili aici, după cum declară unii scriitori moldoveni, sau se va întoarce la Paris. „Deocamdată să văd cum va fi călătoria de vizită. Să văd dacă îmi dau o locuință și restul. Au promis și uite, de cinci ani toți promit”, ne-a spus Goma. Despre situația politică de la noi și despre o eventuală revenire a comuniștilor la putere, a refuzat categoric să vorbească: „Nu, asta n-o să vă spun. Pentru că nu pot. Să fiu întâi acolo, să miros aerul și după aceea aș putea să-mi spun opinia”. Când a aflat că drumurile din RM sunt stricate, marele disident, refugiat la Paris din 1977, a rămas nedumerit: „Cum stricate drumurile? La propriu sau la figurat?”. I-am explicat că nu glumim, dar nu s-a arătat mirat: „Păi, eu nu merg pe șosea. Vin cu avionul și în Chișinău merg cât mai puțin, fiindcă eu sunt șchiop de ambele picioare. Și drumurile n-au cum să mă deranjeze”. Nici prezența trupelor rusești pe teritoriul RM nu-l prea deranjează. Calm și puțin zeflemitor, Goma ne-a răspuns: „Eiii, mă aranjez eu cu ciolovecii (pl, de la rusescul человек – om)”.
Acasă, Goma nu are casă
Amintim că ideea de a solicita autorităților moldovenești să-i reîntoarcă lui Paul Goma cetățenia RM aparține ziarului TIMPUL și scriitorului Andrei Țurcanu. La această inițiativă a aderat ulterior și Uniunea Scriitorilor din Moldova (USM), care l-a propus la Premiul Nobel. Uniunea îl invită la Chișinău și pentru a-i încredința șefia Centrului de Studiu al Comunismului în Basarabia și Bucovina. Singura problemă, dar foarte dificilă, rămâne a fi lipsa unui domiciliu în RM pentru „Soljenițin al României”. Cineva propunea ca Goma, fiind în vârstă și suferind de câteva boli, să locuiască la sediul Centrului pe care-l va conduce. Și mai trist este că nici acest Centru nu are nicio încăpere…
Din calidor…
Paul Goma este născut la 2 octombrie 1935 în s. Mana, Orhei, într-o familie de învățători. După ocuparea Basarabiei de către ruși, familia s-a refugiat în România. În 1952, fiind elev și susținând cauza unor anticomuniști, Paul a fost exmatriculat de la un liceu din Sibiu, fiind reținut de Securitate. A absolvit alt liceu, continuându-și studiile la Institutul de literatură și critică literară „Mihai Eminescu” din București. În 1956, este arestat pentru „tentativă de organizare de manifestație ostilă”, fiind condamnat la doi ani de închisoare. În 1977, după ce Radio Europa Liberă a difuzat un text de-al său, prin care cerea Guvernului României să respecte drepturile omului, Goma a fost permanent urmărit, arestat și bătut de Securitate. La 20 noiembrie 1977, lui, soției și copilului le-a fost retrasă cetățenia română, fiind expulzați în Franța, unde au cerut azil politic și de unde Goma și-a continuat lupta împotriva regimului comunist de la București. Este autor al cunoscutelor volume: „Ostinato”, „Ușa noastră cea de toate zilele”, „Gherla”, „Culorile curcubeului ’77”, „Soldatul câinelui”, „Din calidor” (un roman despre copilăria sa la Mana) și multe altele. Tot în 1977 a fost exclus din Uniunea Scriitorilor din România de către conducerea de atunci a instituției, din care făcea parte și Nicolae Manolescu, actualul președinte al Uniunii. În 1980, a refuzat propunerea președintelui François Mitterrand de a-i acorda cetățenia franceză.