Opinia mea e că nu prea ai ce discuta, deoarece acest congres nu a adus nimic nou: discursul de două ore al lui Voronin a fost ţinut în ruseşte, decizii istorice nu s-au adoptat, scindări epocale nu au avut loc. Periodic, PCRM are hemoragii, dar acestea, în loc să-l omoare, îl ajută să supravieţuiască – şi Voronin, şi partidul îşi pun vată în nas şi merg mai departe. Aşa s-a întâmplat după plecarea grupului Mişin. PCRM nu a intrat în disoluţie, cum proroceau unii, dimpotrivă, şi-a consolidat rândurile în jurul lui Voronin. Cei care pleacă din PCRM creează probleme nu PCRM-ului, ci partidelor din Alianţă, fiindcă ei nu se dizolvă, nu dispar, ci se apropie de partidele din Alianţă, fapt ce poate produce o „peceremizare” a segmentului de centru-dreapta al eşichierului politic. PCRM a rămas ceea ce a fost şi până la acest congres: un „mutant” politic rusofil, antinaţional, antieuropean, ireformabil, metaforic vorbind, o bubă a sistemului politic; bubele, precum ştim, trebuie sparte, nu… comentate. Altfel spus, presa trebuie să aibă altă agendă decât acea de a fi cronicarul strănuturilor lui Voronin.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
