S-a născut în anul 1818, într-o familie de țărani iobagi din Transilvania. După 4 ani petrecuți la Odorhei, Aron Pumnul își continuă studiile la Blaj și la Cluj, unde absolvă cursurile de filozofie. În 1843 este numit profesor de filozofie la Blaj și în același an este trimis ca bursier la Institutul teologic "Sfanta Barbara" din Viena. La întoarcerea de la Viena în 1846 își reia activitatea de profesor de filozofie la Blaj și devine colaborator al lui Timotei Cipariu alături de care ia parte la întemeierea ziarelor: Organul luminărei (1847, devenit, în 1848 Organul Națiunii), primul ziar românesc cu litere latine și Învățătorul poporului (1848). Aron Pumnul a militat pentru înlocuirea slovelor chirilice cu literele latine în toate ţările române.
Ca participant la Revoluția de la 1848 – 1849 din Transilvania, Aron Pumnul a avut un rol mare ca mobilizator al primei adunări populare din 18-30 aprilie care a precedat adunarea națională din mai de pe Câmpia Libertății. După ce trupele ungare au ocupat Transilvani, Aron Pumnul s-a refugiat în Valahia. Aici, el a fost însărcinat de Guvernul revoluţionar să fie comisar de propagandă, un soi de inspector guvernamental.
După intervenţia otomanilor la Bucureşti, ca să înăbuşească revoluţia română din Valahia, Aron Pumnul s-a refugiat la Iaşi, apoi la Cernăuţi. Aici el este numit prin concurs profesor de limba și literatura română la Liceul German din Cernăuți, unde îl are elev pe Mihai Eminescu, care la moartea lui scrie elegia "La mormântul lui Aron Pumnul". La scurt timp își reia activitatea publicistică în ziarul "Bucovina", devenind redactorul parții românești.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
