Având în vedere miza și riscul, nu este de mirare că oficialii ucraineni tind să respingă cererile de a discuta ce s-ar întâmpla dacă Rusia ar reuși o astfel de lovitură. Și totuși, în ciuda reticenței e a vorbi public, există un plan în vigoare, potrivit interviurilor cu oficiali și parlamentari ucraineni, precum și cu analiști.
Secretarul de stat al SUA Antony Blinken a spus: „Ucrainenii au planuri în vigoare – despre care nu voi vorbi sau nu voi intra în detalii – pentru a se asigura că există ceea ce am numi „continuitate a guvernului” într-un fel sau altul”, a declarat el pentru CBS News.
Un asasinat rusesc ar lipsi efortul de război al Ucrainei de unul dintre cele mai valoroase bunuri ale sale, scrie Politico.
Formal, conform constituției, linia succesorală este clară. „Atunci când președintele nu își poate îndeplini atribuțiile, președintele Radei Supreme a Ucrainei [parlamentul ucrainean] îi preia responsabilitățile”, a declarat Mikola Kniajitskiy, un parlamentar de opoziție din Liov.
„Prin urmare, nu ar exista un vid de putere.” Președintele Radei Supreme — Ruslan Stefanciuk, membru al partidului Slujitorul Poporului al lui Zelenski — nu are un rating deosebit de mare de încredere în sondajele de opinie. Este la o cotă de 40 la sută, mai puțin de jumătate din cea a lui Zelenski. Și nu este popular printre parlamentarii opoziției.
„Dar nu cred că contează”, a spus Adrian Karatnicki, de la Atlantic Council.
„Există o echipă de conducere puternică și cred că vom vedea o conducere colectivă”, a adăugat el.
Cel mai probabil, consiliul guvernamental ar fi format din Stefanciuk ca personaj, alături de Andrii Ermak, fostul producător de film și avocat care este șeful administrației prezidențiale, ministrul de externe Dmitro Kuleba și ministrul Apărării Oleksii Reznikov. Valer Zalujni comnadant al armatei.
De asemenea, Karatnici a declarat că ar spera să vadă un rol pentru vedeta de televiziune Serhii Pritula, care acum conduce inițiative caritabile importante și are un rating de încredere publică foarte ridicat.
„Țara a ajuns la un punct de solidaritate foarte substanțială și de unitate națională, așa că, dacă i s-ar întâmpla ceva teribil lui Zelenski, nu ar fi atât de decisiv pe cât ați putea crede”, a declarat Karatnici.
El a precizat că Ucraina a creat o mașinărie administrativă, militară și diplomatică „bine pusă la punct”. „Nu vreau să spun că Zelenski este aproape irelevant în acest sens”, a adăugat el. „Dar cred că unitatea țării este lucrul indispensabil”.
„Asasinatul nu a schimbat niciodată istoria lumii”
Istoria oferă, de asemenea, o oarecare liniște. Complotiștii de la Kremlin ar face bine să citească o lucrare bazată pe date, scrisă de academicienii Benjamin Jones și Benjamin Olken pentru Biroul Național de Cercetare Economică (NBER) din America, privind efectul asupra instituțiilor și războiului al celor 59 de asasinate de lideri naționali care au avut loc între 1875 și 2004.
„Asasinatele autocraților produc schimbări substanțiale în instituțiile țării, în timp ce asasinatele democraților nu”, au concluzionat aceștia.
„Asasinatul nu a schimbat niciodată istoria lumii”, a declarat cu încredere premierul britanic Benjamin Disraeli la câteva săptămâni după ce președintele Abraham Lincoln a fost împușcat mortal în timp ce urmărea o piesă de teatru la Teatrul Ford din Washington D.C. Într-adevăr, asasinatul a avut un efect redus în ceea ce privește inversarea reformelor administrației sale.
În exemplul arhetipal, probabil în prim-planul minții lui Disraeli cu privire la faptul că asasinatul nu deviază cursul istoriei, asasinii lui Iulius Cezar nu și-au atins obiectivul de a salva Republica romană condamnată de dictatură, ci doar au declanșat războaiele civile care au accelerat tranziția aparent inevitabilă către sistemul imperial al cezarilor.
Desigur, trebuie să recunoaștem că, la o jumătate de secol după ce Disraeli a făcut remarca sa, impactul extraordinar al asasinării în iunie 1914 a moștenitorului Habsburgilor, arhiducele Franz Ferdinand, a fost resimțit în întreaga Europă timp de decenii.
Situația Ucrainei este, firește, specială. Cu instituțiile sale democratice care se consolidează, este departe de Republica Romană în descompunere, ale cărei zile erau aproape sigur numărate, indiferent dacă asasinarea din „Idele lui Marte” a avut succes sau nu. Iar Europa este deja în război.
Deși moartea lui Zelenski ar fi un șoc psihologic, Karatnici a declarat că pentru a evalua impactul probabil trebuie să se ia în considerare modul în care Ucraina s-a transformat de când Rusia a lansat invazia la scară largă.
Asaltul lui Putin a ajutat, fără să vrea, la crearea unui nou sentiment puternic al națiunii ucrainene și la formarea unor „instituții încrezătoare”, a spus el. Publicul este unit „în ceea ce privește obiectivele sale”, a adăugat el.
„Este important să ne amintim că factorii-cheie în lupta Ucrainei împotriva agresiunii ruse sunt rezistența forțelor armate, priceperea comandamentului său și victoriile de pe front, a declarat Kniajițki, deputat al opoziției. „Asta este ceea ce contează cel mai mult în ceea ce privește stabilitatea politică a Ucrainei”.
Veriga cea mai slabă
Dacă există o verigă slabă în acest scenariu, probabil că aceasta nu se află în Ucraina, ci printre aliații săi.
Ucrainenii au o viziune mai echilibrată asupra lui Zelenski, văzând atât punctele forte, cât și pe cele slabe. În timp ce a fost lăudat pentru buna sa conducere în timpul războiului, el a fost criticat și pentru pași greșiți – în special pentru că nu s-a pregătit mai bine pentru o invazie pe care o credea puțin probabilă. Faptul că acum îi exclude pe legislatorii din opoziție și bruschețea sa subțire față de criticile constructive au fost remarcate, la fel ca și tendința sa de a da vina pe alții pentru greșeli.
Presa internațională, în schimb, a fost vrăjită de carisma lui Zelenski și captivată de povestea simplă a lui David împotriva lui Goliat.
Retorica și oratoria sa au cucerit inimile publicului de la Washington la Londra și de la Bruxelles la Varșovia. Eliminarea sa i-ar lăsa probabil pe mulți dintre aceiași oameni uimiți și nesiguri de ce să facă în continuare. Aceasta ar putea spori presiunea pentru negocieri și compromisuri.
Cu toate acestea, acesta nu este un război al unui singur om. Și, cel puțin în Ucraina, puțini se îndoiesc că alți lideri, la fel de demni, s-ar ridica la înălțimea situației, așa cum au făcut-o de la invazie încoace.
Sursa: Ziare.com
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
