România a intrat cu zece ani în urmă în Uniunea Europeană, sub conducerea de atunci a președintelui Traian Băsescu, pe care al nostru lipsit de diplomație și bun-simț președinte, Igor Dodon, l-a lăsat fără cetățenie moldovenească, sub acuzarea că ar fi încălcat Constituția țării privind statalitatea prin ideile unioniste.
Eh, farse numai bune pentru programul umoristic de revelion. Dacă cineva s-ar strădui să urmărească încălcările lui Igor Dodon din ultimii ani, l-am putea lăsa și pe dumnealui fără cetățenie. Pe de altă parte, toate „reformele” dorite de actualul președinte al Moldovei sunt de fapt lupte politice. Pe Dodon nu îl interesează să „trăim bine” (cum le ura Băsescu românilor de peste Prut), ci să își execute sarcinile de lucru scrise în agenda președintelui de Kremlin.
Dar să nu vorbim fără rezultate, cum face președintele, ci să vedem niște cifre. Situația României după zece ani în Uniunea Europeană, prezentată de postul românesc de televiziune DigiTV: „Economia a crescut cu 75 la sută, investiţiile străine s-au dublat, la fel şi salariile medii”; „Primii zece ani ca stat membru au adăugat un plus de 62 de miliarde de euro PIB-ului României, de la 98 de miliarde de euro la sfârşitul lui 2006 la peste 172 de miliarde de euro în 2016”, „Dacă, înainte de intrarea în UE, companiile vindeau peste hotare mărfuri în valoare de 25 miliarde de euro, exporturile au fost de peste 42 miliarde de euro numai în primele nouă luni din 2016” etc. Vă rog să citiți cu atenție, vorbim de miliarde de euro! Nu de milioane.
Să facem acum o statistică a economiei Moldovei din ultimii ani? Sau mai bine să vedem ce spunea Alexandru Vakulovski într-un editorial pentru Deschide.md: „De când a intrat România în UE, diferenţa faţă de Moldova tot creşte: din două state în tranziţie unul a ajuns european, prosper, altul e sub statele bananiere, pentru că n-avem banane. O prăpastie se cască între noi, în timp ce ne apărăm „neutralitatea”, cu armata rusă în Transnistria, cu un preşedinte care depune flori şi se pune în genunchi la monumentul cazacilor care au omorât moldoveni în Războiul de pe Nistru. Perfuziile financiare vin în Moldova tot din România şi UE, iar Rusia ne oferă gaz la cele mai mari preţuri, embargo la exporturi şi presă propagandistică”.
În loc de Plugușor rimat și ritmat, cu urări pentru mai bine, am preferat să privim, în acest început de an, cu luciditate, mersul de rac al R. Moldova. Un pas înainte, vreo zece înapoi și sărăcie lucie. Nu vedem reforme care să ne îmbunătățească viața, nu vedem măriri de salarii, vedem doar cum toate se duc pe râpă, investitorii, puțini câți au fost, deja fug din țară, iar salariile rămân de râsul lumii.
Se pare că pe viitor nu vom mai avea nici mâțe să ne ajute, ci singuri vom trage plugul ca politicienii să adune roadele la semănat.
