Mii de fotografii ajung in mijloacele de informare in masa, dar numai cateva pot sa isi pastreze valoarea de-a lungul anilor distrugand cele mai puternice lanturi ale indiferentei omenesti.

Cel mai des atrag atentia, lasand o urma in memorie, cadrele socante si groaznice de pe campul de lupta, de la atentate, focare de epidemii si din locuri socialmente vulnerabile. Dar pe langa astea mai sunt si lucrari care se furiseaza in suflet, cu simplitatea mai mult decat graitoare, care se disting de restul gratie detaliului si istoriei neobisnuite ale cadrului.

In acest material Nuaisacrezi.ro a adunat cele mai emotionante fotografii. Unele inspaimanta, altele trezesc respect, iar altele ating coarda sensibila a sufletului. 

Așteaptă-mă, tată

In fata ochilor lui Claude Dettloff s-a desfasurat tragedia unui micut, atunci cand a facut o fotografie marsului regimentului Columbiei britanice la data de 1 octombrie 1940. In cadrul lui Claude se vede cum micutul Warren “Whitey” Bernard, in varsta de 5 ani, alearga de la mama sa catre tata, soldatul Jack Bernard, strigand “Asteapta-ma, tata”. Momentul surprins de fotograf vorbeste atat de patrunzator despre durerea pe care o simt copii si parintii la despartire, incat a devenit populara: a fost publicata in revista “Life” si era atarnata in fiecare scoala din Columbia britanica pe timpul razboiului. Iar Claude, patruns de atasamentul fiului fata de tata, a urmarit soarta familiei despartite si a fotografiat reuniunea, dupa intoarcerea lui Jack din razboi.

Ținutul însorit

Steve McCurry are un talent deosebit de a face fotografii care povestesc despre eroii lor. In acest cadru al fotografului apare Afganistanul distrus dupa razboi si un tanar, ai carui ochi si fata pot spune mai multe decat orice cuvinte. Culoarea aprinsa a fructelor, pe fondul gamei gri lipsita de fericire, inspira speranta, facand poza vitala.

Riscând viața

Fotografia apartine legendarului Sam Abell. Simplu, la prima vedere, dar era cat pe ce sa-i coste viata fotografului. Istoria ei este povestita de autor: “In 1986, am mers in deplasare in URSS. Spre deosebire de alte dati, m-au cazat in hotelul “National” cu o vedere superba spre Piata Manej si Kremlin. In una din serile plicticoase, dupa fotografiile facute la munca, stateam in camera mea si nu stiam ce sa mai fac. Am scos camera si am inceput sa fotografiez privelistea de la geam. Iesise o carte postala turistica, dar ceva ii lipsea. Si atunci mi-am adus aminte de perele aduse de mine, pentru ca in USSR era deficit de fructe si m-am gandit ca ele vor inveseli atmosfera.

Am inceput sa le asez pe pervazul ferestrei, cand am observat, ca in directia Pietei Manej se indrepta delegatia prezidentiala cu Gorbaciov in frunte. Aceasta era alcatuita din trei masini ZIL-ul. Am indreptat obiectivul spre el, bucuros ca voi obtine un cadru neobisnuit. Dar serviciului de securitate al presedintelui nu i-a placut asta. In clipe numerate (nici nu am reusit sa-mi dau seama) s-a tras un foc. Aproape lipsit de sunet. De frica m-am tras inapoi. Intelegand ca nu e de glumit cu acesti oameni, am decis sa nu-mi mai scot capul pe geam si am stat linistit pana a trecut cortegiul. Tot ce mi-a mai ramas din acest episod este acest portret de natura moarta de pe pervaz, cu una din pere atinse de glont”.

Aceasta fotografie uimitoare a fost cumparata de jurnalul National Geographic pentru o suma record – 220 000 de dolari.

Lupta pentru Saigon

Cadrul a fost facut in timpul razboiului din Vietnam, autorul fotografiei fiind corespondentul de razboi Philip Jones Griffiths. Se vede cum un soldat vietnamez asteapta ajutor pentru a duce o fata ranita intr-un loc mai sigur.

In acei ani, agentia Magnum, pentru care muncea fotograful, a intampinat greutati in a vinde imaginile lui Griffiths. Era prea puternic reflectata suferinta prin care a trecut populatia pasnica si cruzimea cu care au fost tratati de catre soldatii americani. Acest fapt l-a determinat pe Philip sa publice cartea “Vietnam Inc” in anul 1971, in care a inclus mai multe lucrari, ce nu au fost publicate in acea perioada. Cartea a afectat puternic perceptia pe care americanii au avut-o fata de razboiul din Vietnam.

Visul american

Poza fetitei de 8 ani, facuta la o gropa de gunoi mexicana, a facut-o cunoscuta pe Janet Jarman. In luna august a anului 1996, Janet s-a deplasat intr-o excursie de cercetare in Mexic. Activistii locali au adus-o la groapa de gunoi oraseneasca din Matamoros, amplasata de-a lungul granitei americano-mexicana. Printre fumul, focul si apele murdare, Janet a zarit o fetita care avea pe atunci 8 ani. Marisol impreuna cu familia sa cauta printre gunoaie deseuri pentru vanzare in punctele de reciclare. Ea visa sa se mute in America. “Lasa sa-ti ia doamna fotografia – i-a spus mama sa – intr-o zi poate vei deveni cunoscuta.” Aceste cuvinte au fost profetice pentru Jarman.

“Cușca de aur”

Singurul lucru care il impiedica pe Marcus Bleasdale sa fie multumit, pe deplin, de viata sunt cosmarurile pe care le are in fiecare noapte. A petrecut in Congo mai mult de 7 ani fotografiind departe de viata si stie ca in fiecare zi mor circa 1250 de oameni. Este foarte dificil sa-ti reiei viata dupa ce te intorci din Congo.

In fotografiile lui Marcus, pot fi vazuti muncitori care sunt retinuti in depozitele vamale. Ei sunt obligati sa extraga aurul din minele din muntii Mongbwalu. Oamenii muncesc alaturi de familiile lor. Extragerea aurului se face cu scopul de a finanta campaniile militare.

Continuare pe pagina nuaisecrezi.ro