Presupunerile cam isterice care au fost vehiculate în presa de la Chişinău cu privire la posibilele prevederi ale declaraţiei de la Kiev nu s-au confirmat şi asta e bine. Este o declaraţie ca multe altele care au fost făcute pe subiectul transnistrean în ultimii 20 de ani, dar care, în fond, n-au schimbat nimic. Declaraţia de la Kiev nu conţine nimic nou şi, în linii mari, fixează trecutul. Pe când declaraţia de răspuns a Guvernului RM deja clar se sprijină pe asistenţa UE şi, contrar celor spuse la Kiev, propune consultări pentru a schimba trupele de pacificare în misiune civilă, sub mandat internaţional. Este un contrast evident între aceste declaraţii şi sper mult că Rusia va lua şi ea act de declaraţia Guvernului de la Chişinău, ţinând cont de faptul că RM în versiunea anului 2006 – când Rusia a introdus embargoul pentru vinurile moldoveneşti – şi RM în versiunea 2010 are un cu totul alt sprijin din partea UE.
Este adevărat că încă ne aflăm într-o situaţie dificilă şi depindem mult economic şi energetic de Rusia. Dar, totuşi – fără a face exces de optimism – trebuie să spunem că poziţia RM este acum mai solidă, îndeosebi în situaţia când regimul din stânga Nistrului se află, în opinia mea, într-un proces evident de degradare, pentru că lumea a obosit de clanul lui Igor Smirnov, iar Rusia are probleme cu desemnarea succesorului. În cazul dat, Guvernul de la Chişinău are avantajul sprijinului UE, are fonduri din partea UE care pot fi atribuite şi proiectelor de consolidare a încrederii şi de restabilire a relaţiilor între oamenii de pe ambele maluri ale Nistrului, iar Rusia este nevoită să mizeze pe trecut – aceleaşi trupe şi muniţii care nu mai servesc la nimic şi aceeaşi retorică depăşită de vreme, ceea ce arată ca anacronism.
———————
Rusia a demonstrat lipsă de respect faţă de comunitatea internaţională
Vlad Lupan, comentator politic
Rusia a demonstrat încă o dată că nu are respect faţă de comunitatea internaţională şi, în particular, faţă de formatul „5+2”. Chiar dacă afirmă că este gata să revină în acest format, însăşi apariţia unei declaraţii separate, în care să fie incluse interesele Rusiei pe regiunea transnistreană, este un semn relevant că autorităţile de la Kremlin nu au nici cea mai mică intenţie să plece de la realpolitik. În acelaşi timp, cei care cred că datorită acestui fapt Rusia trebuie menajată, apelând la o politică de cedări, greşesc – faptul că Rusia nu a reuşit să incorporeze Ucraina până acum s-a datorat slăbiciunii sale. Însă dacă Moscovei i se va permite în continuare politica actuală, fără ajustarea politicilor europene faţă de Kremlin, se va confirma că Europa joacă la rândul ei un realpolitik în care sacrifică ţări şi popoare…
Rusia, aşa cum demonstrează Summitul de la Kiev, va utiliza orice pârghie care îi stă la dispoziţie – niciodată nu va utiliza doar una sau doar alta – şi nu va juca doar pe un singur plan. În orice circumstanţe, Rusia va miza pe mai multe mişcări, ca să reuşească să liniştească sau să facă presiuni pe diverse direcţii, fie cu Ucraina, dar în acelaşi timp cu SUA, fie cu Moldova, dar şi cu UE – un joc strategic, ca pe o tablă de şah. Declaraţia Guvernului RM este incompletă, nereuşită şi prea maleabilă. Este bine totuşi că s-a reacţionat clar cel puţin la o întrebare – necesitatea modificării formatului actual de aşa-numite trupe de pacificare.
———————
Declaraţia de la Kiev nu contravine intereselor naţionale ale RM
Victor Chirilă, director executiv al Asociaţiei pentru Politică Externă (APE)
Declaraţia semnată la Kiev de Dmitri Medvedev şi Viktor Ianukovici nu contravine intereselor naţionale ale RM, ci dimpotrivă, oferă noi posibilităţi. Dacă până în prezent era susţinută ideea transformării misiunii de pacificatori abia după soluţionarea conflictului, acum este o formulă nouă care vine în întâmpinarea doleanţelor noastre şi anume de a transforma misiunea în una internaţională pe parcursul soluţionării problemei. Este un pas care poate contribui la începerea unor consultări asupra acestui subiect şi cred că acest moment ar trebui preluat de diplomaţia americană şi de diplomaţia UE, pentru a-l aduce pe agenda permanentă a discuţiilor lor cu Rusia. Un alt element pozitiv este că Rusia şi Ucraina consideră că negocierile trebuie să aibă loc în formatul „5+2” şi accentuează importanţa acestui format. Totodată, Medvedev şi Ianukovici au căzut de acord că soluţionarea problemei transnistrene trebuie să aibă loc cu respectarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale a RM, prin oferirea unui statut special regiunii transnistrene, dar creând un spaţiu economic, militar şi juridic unic. Este de fapt un mesaj pentru liderul separatist de la Tiraspol, Igor Smirnov, care pledează pentru independenţa regiunii transnistrene. Este o nuanţă importantă. Se vorbeşte despre spaţiu unic, nu comun, cum se declara anterior, ceea ce presupunea două părţi egale. Totuşi, un aspect nefavorabil pentru RM, ce transpare din textul declaraţiei, este încercarea Moscovei de a pune pe picior de egalitate regiunea transnistreană şi RM, obligând astfel Chişinăul să discute de la egal la egal cu Tiraspolul. Nu este corect, pentru că regiunea transnistreană are un statut nerecunoscut de nimeni în lume şi încercarea de a obliga RM să accepte regimul mi se pare exagerată.
(După Info-Prim Neo)
