A venit pe lume la sfârşit de vară, pe 8 august 1940, în satul Ruseni, raionul Edineţ. A avut o copilărie vitregă. Tatăl său cade pe câmpul de luptă. Numai mama a ştiut cum să scoată din nevoi viaţa fecioraşului, care, în greul an 1947, începe drumul cărţii: şapte clase, Şcoala de felceri şi moaşe din Bălţi, iar peste ani – Facultatea de Medicină Generală la Institutul de Stat din Chişinău. Vasile Niguleanu cu deplină străduinţă s-a afirmat în toate ipostazele la alma mater, obţinând diploma de merit, care i-a dat posibilitate să-şi realizeze idealurile sufleteşti şi, în cele din urmă, destinul.
Protagonistului acestor rânduri i se potriveşte zicala „Surcica nu sare departe de trunchi”. Bunicii şi părinţii au fost agricultori, gospodari harnici şi isteţi la minte, care, din neam în neam, mângâiau brazda gliei strămoşeşti. Aceştia i-au fost chezăşia genetică ce i-a altoit deprinderi şi convingeri alese: dragostea de muncă, răbdarea, cumsecădenia, verticalitatea, consacrarea, medicina fiindu-i harul şi vocaţia.
Vasile Niguleanu păstrează în memorie personalitatea ilustrului medic-savant şi mare patriot – regretatul Nicolae Testemiţanu, despre care spune: „Ferice de profesorul viaţa căruia s-a măsurat nu după numărul de ani, ci prin intensitatea trăirii lor, devenind etalon de slujire medicinei şi sănătăţii populaţiei, al promovării cadrelor ştiinţifice naţionale. Celor mai buni absolvenţi, graţie dumnealui, li se oferea şansa de a avansa pe scările ierarhice”.
Nu a fost o surpriză atunci când membrii Comisiei de repartizare l-au recomandat pe viitorul profesor universitar Vasile Niguleanu la studii în doctorantură fără frecvenţă la Catedra de fiziopatologie.
Elanul tineresc, asiduitatea şi chibzuinţa firii i-au permis să se isprăvească cu brio în studiul teoretic şi de laborator, totodată predând cursul de fiziopatologie, deoarece activa în calitate de asistent universitar. Sub îndrumarea doctorului habilitat, profesor Andrei Zorchin, Vasile Niguleanu a susţinut teza de doctor în medicină. În 1983 a finalizat teza de doctor habilitat, pe care a susţinut-o la Universitatea de Medicină din oraşul Kazan. După acest semnificativ eveniment a trecut onorabil concursul pentru postul de şef al Catedrei diagnostic de laborator clinic, fondată de dumnealui. Colectivul de colaboratori a elaborat un set de materiale instructive, recomandări metodice în domeniul medicinei de laborator. Sub egida profesorului Vasile Niguleanu au fost susţinute trei teze de doctor în medicină, a patra fiind în stadiu de finisare.
Aprofundarea cunoştinţelor teoretice, activitatea didactică, sistematizarea materialelor obţinute în urma cercetărilor se reflectă în cele patru monografii şi peste 150 de articole publicate în reviste de specialitate. Sentimentul de patriotism şi dragostea faţă de graiul matern le-a demonstrat prin faptul că dumnealui a fost primul profesor la Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu” care a ţinut prelegeri în limba română.
Pe parcursul anilor, profesorul Vasile Niguleanu a prezentat comunicări ştiinţifice în cadrul diferitelor simpozioane, conferinţe şi seminare desfăşurate la Moscova, Sankt Petersburg, Kiev, Ujgorod, Taşkent, Baku, Volgograd etc.
Profesorul Vasile Niguleanu este un familist exemplar. Dumnealui a creat o dinastie de medici: soţia Maria Niguleanu – psihiatru, fiul Radu – morfopatolog, conferenţiar la Catedra de morfopatologie, nora Adriana – doctor în medicină, ftiziopneumolog, al doilea fiu, Eugen – anesteziolog şi reanimatolog, nora Liliana – aceeaşi specialitate.
Dragă coleg Vasile Niguleanu, cu prilejul împlinirii vârstei onorabile de 70 de ani, îţi dorim din inimă multă sănătate, prosperare şi noi succese pe tărâmul ştiinţifico-pedagogic, spre prosperarea medicinei şi a neamului.
Ion Ababii,
rector, profesor universitar,
academician al AŞ a RM
