Circa 70 de mii dintre ei nu s-au mai întors acasă, iar mulți au decedat ulterior din cauza rănilor. Peste șapte mii s-au aflat în Armata Română, iar 350 au murit. Acum numărul veteranilor celui de-al Doilea Război Mondial de la noi este în jur de o mie de persoane. Din motiv că lipsește o evidență strictă a acestora, de-a lungul anilor, printre cei care într-adevăr au luptat pentru apărarea patriei s-au infiltrat și unii pseudoveterani.

Conform literaturii de specialitate, al Doilea Război Mondial a fost un conflict global care a durat din 1939 până în 1945, deși unele probleme asociate lui au început mai devreme. El a implicat majoritatea țărilor lumii, inclusiv toate marile puteri care au format două alianțe militare opuse.

Pe 9 mai, o parte din societatea noastră marchează Ziua Victoriei asupra nazismului. Data respectivă reprezintă semnarea actului de capitulare necondiționată a Germaniei naziste, fapt care a dus la încheierea în Europa a celui de-al Doilea Război Mondial. Cele mai multe țări din estul Europei, printre care și România, dar și statele care au aparținut fostei URSS sau fostei Iugoslavii sărbătoresc Ziua Victoriei la 9 mai, în timp ce în Marea Britanie, Franța, Slovacia, Cehia, Norvegia, Țările Baltice și în unele regiuni din Germania, Ziua Victoriei este sărbătorită pe data de 8 mai. Rănile celor care au fost direct implicați în război sângerează și astăzi.

La război – de la coarnele boilor

Unul dintre moldovenii care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial este Ion Mereacre din satul Costești, raionul Ialoveni. El a plecat pe linia frontului în anul 1994, când abia împlinise 18 ani. Acum are 91 și este unicul veteran rămas în viață din localitatea sa, dar și din alte sate vecine. După cum se exprimă bătrânul, a fost luat direct de la plugul lui taică-su și de la coarnele boilor. Mai exact, nu avea nicio pregătire militară. „Gospodin (n.red.: domnul) Stalin ne-a mobilizat, în primul rând, pe cei tineri și când a văzut că mulți mureau pe câmpul de luptă, i-au luat și pe cei mai în vârstă, născuți chiar și în anul 1901, care aveau 45 de ani. Așa a mers la război și tatăl meu. Ne-am dus atunci mii de oameni din raion. Întâi ne-am oprit la Tiraspol, după care am ajuns la Nicolaev, în Ucraina, unde ne-au tuns scurt și ne-au făcut baie cu chiu cu vai. Tot acolo am primit haine de luptă și ne-au dat câte un automat, dar nici n-am mai apucat să învățăm a împușca. După asta am mers la Vologda, care se află la 300 km de Moscova. Mai târziu am ajuns în Polonia și pe data de 1 martie 1944 am intrat pe linia întâi de front, iar pe 29 martie am fost rănit. Un glonț mi-a nimerit în mâna dreaptă, iar altul a trecut prin piept și mi-a străpuns plămânul stâng. Am fugit cât m-au ținut picioarele, cam 100-200 de metri și m-am ascuns într-o groapă. M-au găsit abia după trei zile printre cadavre. Abia de mai respiram”, își amintește cu groază veteranul de război.

El a fost salvat de doi soldați ruși, iar când a ajuns la prima sursă de apă potabilă a băut atât de mult încât și astăzi resimte durerea dinților provocată de apa rece.

„Ori te ucideau ei pe tine, ori tu pe ei”

Mai bine de jumătate de an, Ion Mereacre a stat în spital, timp în care medicii i-au tratat rănile, iar după ce a fost externat, a mers la armată. A revenit acasă abia după șase ani și patru zile. În satul de baștină aflase deja că dintre cei 690 de oameni, care au plecat la război, 335 nu s-au mai întors.

Acum, la peste 70 de ani de la acele evenimente, el recunoaște că a fost nevoit să tragă și, respectiv, să omoare mulți inamici. „Pur și simplu nu aveai încotro, ori te ucideau ei pe tine, ori tu pe ei. Nu știu câți nemți am împușcat și câți au murit de la arma mea. Nici nu mă gândesc la asta. Nu am coșmaruri. Ceea ce s-a întâmplat, acolo a rămas. Îmi pare rău doar de tinerii noștri care nu s-au mai întors. Mulți s-au stins în ochii mei. Erau plini de viață: frumușei, cu planuri… Eh, păcat de ei”, mărturisește cu tristețe bărbatul.

După război, el s-a căsătorit și în familia sa au venit pe lume două fete și doi băieți. Vorbește cu mândrie de copii și se bucură că măcar ei au avut parte de o tinerețe liniștită. Pentru faptul că a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial, Ion Mereacre primește lunar câte 800 de lei, suplimentar la pensia pentru limita de vârstă. Anul trecut statul a oferit celor care au luptat în 1939-1945 câte zece mii de lei. Interlocutorul meu se deplasează în ultimii ani cu ajutorul unui baston și spune că este plin de forțe. Zice cu amuzament că are un pic probleme cu memoria: uită atunci când este dator cuiva cu bani și ține minte foarte bine când cineva împrumută de la el.

În privința celor care se dau drept veterani de război, dar, de fapt, nu au luptat nici măcar o zi, el se arată convins că-i va pedepsi Dumnezeu. Știe personal asemenea cazuri, dar zice că le lasă pe conștiința fiecăruia. Îi pare rău doar că pseudoveteranii murdăresc imaginea celor care chiar au fost pe linia frontului.

„Nu-i plăcea să-și amintească prin ce a trecut”

Războiul a influențat viața nu doar a persoanelor care au luptat, dar și a membrilor familiilor acestora. Maria Hortolomei este văduvă a unui veteran de război care locuiește în localitatea Ruseștii Noi, raionul Ialoveni. S-au căsătorit în anul 1950, au adus pe lume șase copii și au trăit împreună peste 60 de ani. Bărbatul a decedat acum trei ani, la vârsta de 88 de ani. Femeia își amintește cât de mult l-a marcat războiul. „Era scump la vorbă. Când îl întrebai ceva, despre cum a fost pe câmpul de luptă, de fiecare dată încerca să fugă de un răspuns concret. Nu-i plăcea să-și amintească prin ce a trecut. Dar eu îl vedeam că suferă. Printre altele, mi-a spus că a fost la un pas de moarte de câteva ori. A rămas în viață ca prin minune. A avut o contuzie la cap destul de gravă și a stat în spital câteva luni. Nu pot și nici nu vreau să-mi imaginez prin ce a trecut”, susține interlocutoarea mea.

În timpul vieții, veteranul Hortolomei a fost decorat cu zeci de medalii, iar în ziua de 9 mai primea și un suport financiar de câteva sute de lei. Acum văduva veteranului spune că statul a cam uitat de soțiile celor care au luptat pentru apărarea patriei. În cei trei ani de la decesul soțului, ea a primit 300 de lei drept compensație pentru meritele lui. Acum nu mai speră la nimic, vrea doar ca memoria celor care au fost pe câmpul de luptă să fie păstrată și să nu fie pătată de pseudoveterani care se dau drept victime și își asumă victorii la care n-au contribuit.

„Au apărut pseudoveterani, iar regimul a manipulat cu ei”

Potrivit demografului Valeriu Sainsus, speranța de viață în Republica Moldova este în evoluție, dar foarte modestă și e încă sub media mondială. El este de părere că probabilitatea de a supraviețui a celor care au trecut prin ororile și focul războiului până la vârsta de aproximativ 90 de ani este foarte mică, dar nu imposibilă. „Categoria de persoane longevive se conturează în cadrul demografic, dar aici trebuie să facem distincția selectă între veterani – cei care au ordine pentru participarea directă și medalie (care este în cinstea unui eveniment sau în memoria unei acțiuni glorioase fără participare directă). Noi adesea nu am trecut categoriile de veterani prin acest criteriu și au apărut pseudoveterani cu care regimul a manipulat și încă mai manipulează spre marele nostru regret. Cu toate acestea, am un respect deosebit față de fiecare veteran în parte, ca persoană care a trecut prin patimile războiului. Veteranii trebuie cinstiţi şi comemoraţi”, subliniază demograful.

Statisticile și cercetările confirmă că la persoanele care au trecut prin ororile războiului durata medie de viață nu depășește 60 de ani. Persoane în vârstă de peste 90 de ani, conform datelor recensământului 2014, sunt 5 209 persoane. Dintre acestea bărbații constituie numai 1 466 sau numai 22 la sută din totalul de persoane de această categorie.

„Războiul a creat o gaură demografică”

În perioada războiului și-au pierdut viața circa 70 de mii de moldoveni, însă ulterior șocul demografic a fost mult mai mare, în special din cauza deportărilor. Valeriu Sainsus declară că războiul a pribegit cantitativ și calitativ populația, a generat mișcări masive din spațiul basarabean, subliniind că în lunile iulie-august 1940 s-au refugiat peste Prut circa 250 de mii de persoane. „A fost mutilat genofondul demografic prin vârsta acestuia și coraportul dintre femei și bărbați. În perioada septembrie 1941 – octombrie 1944 efectivul populaţiei a scăzut cu aproape 260 de mii de locuitori. Prin urmare, pierderile anuale constituiau 80-85 mii de locuitori. După unele calcule, pierderile umane în vremea războiului au fost de circa 650 de mii de persoane”, constată demograful.

Potrivit lui Sainsus, tot atunci a fost șubrezită clasa intelectuală, fiind silită să se refugieze în vest. Specialistul susține că fiecare al cincilea cetățean, care a obținut titlul de academician al statului român, are rădăcini basarabene. Un alt argument elocvent, al consecințelor războiului, îl reprezintă județele Oradea și Arad care au fost recepționare de refugiați din Basarabia cu peste 15 la sută din populația totală. „Acum, ce comemorăm noi, basarabenii români, la 9 mai?”, se întreabă interlocutorul meu.

„Idealurile veteranilor ne-au adus la suferințe”

Demograful Valeriu Sainsus, tot el și conferențiar universitar, consideră că veteranii nu sunt ai statului Republica Moldova, ci mai mult sunt agenți ai intereselor imperiale ruse. Potrivit lui, chiar dacă aceștia sunt la vârsta de pensie, ei nu reprezintă interesele statului și ale majorității cetățenilor și nici nu s-au remarcat prin acțiuni ale statului din care fac parte. „Prin activitățile pe care le emit, veteranii generează doar idealuri utopice, străine statalității – mă refer la cei de origine rusă. Mai mult, aceste idealuri ne-au adus suferințe care dor și până în prezent. Dacă luăm la catalogare veteranii celui de-al Doilea Război Mondial, majoritatea lor covârșitoare poate fi catalogată ca pseudoveterani pentru că sunt doar cu medalii și mult mai puțini cu ordine.

Cercetările făcute în acest domeniu demonstrează că în satele din Republica Moldova au rămas câte unul-doi veterani sau de multe ori nu mai este în viață nimeni. Orașele însă îmbină un număr mai reprezentativ de veterani, dar mulți dintre ei nu fac parte din populația băștinașă, ci sunt dintre cei care s-au stabilit cu traiul în perioada sovietică. Prin urmare, istoricii recunosc că este foarte dificil să știe dacă persoanele în cauză au meritele pe care și le atribuie.

Cine poate fi considerat veteran de război?

Conform legislației în vigoare, veterani de război sunt considerate persoanele care au participat la acţiunile de luptă în cel de-al Doilea Război Mondial, la acţiunile de luptă desfăşurate pe teritoriul altor state şi la acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale şi independenţei Republicii Moldova sau care au asigurat unităţile militare ale armatei active în zonele în care s-au desfăşurat acţiunile de luptă.

De asemenea, se consideră veterani de război cei care au lucrat în spatele frontului în anii celui de-al Doilea Război Mondial şi au fost decorați cu ordine sau medalii ale fostei URSS.

Servicii gratuite pentru invalizii de război

Potrivit articolului 15 din Legea cu privire la veterani, persoanele cu dizabilități de pe urma războiului beneficiază de mai multe măsuri de protecție socială. Invalizii de război au dreptul la alocații lunare, o călătorie gratuită tur-retur, pe an, cu transportul feroviar sau auto de pasageri, în cadrul statelor CSI. Totodată pot călători gratuit cu toate mijloacele de transport urban de pasageri, cu excepția taximetrelor. Persoanele care au avut de suferit pe linia frontului au parte de asistență medicală asigurată de stat și primesc câte un bilet de tratament sanatorial la unul dintre centrele de reabilitare ale Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei. Invalizii de război primesc gratuit proteze, cârje, ghete ortopedice, cărucioare, aparate auditive, implanturi cardiace.

Legea prevede că pentru Eroii Uniunii Sovietice şi persoanele decorate cu ordinul „Slava” de toate gradele, „Ordinul Republicii” şi Ordinul „Ştefan cel Mare”, sunt organizate funeralii gratuite, cu onoruri militare şi instalarea monumentelor pe morminte. Pentru celelalte persoane cu răni de pe urma războiului este prevăzută o reducere de 50 la sută din costul funeraliilor.

Anul trecut, la sfârșitul lunii aprilie, Parlamentul de la Chișinău a votat în două lecturi proiectul ce prevede ca în data de 9 mai, pe lângă Ziua Victoriei, să fie sărbătorită și Ziua Europei.

Ziua Europei sau Ziua Schuman este marcată anual de către comunitatea europeană şi ţările partenere pe 9 mai. Sărbătoarea a fost instituită în memoria ministrului Afacerilor Externe al Franţei, Robert Schuman, care este considerat iniţiatorul fondării Uniunii Europene.