De la o luni ne-am trezit cu câteva înregistrări telefonice a unor demnitari de stat cu subalternii lor, înregistrări expediate presei de către o sursă anonimă. Presa a bătut din palme și a sărit în sus de bucurie, are subiecte pentru un an înainte. Eu aș propune să ne calmăm un pic și să analizăm ambele părți ale acestei monede ruginite.
Nu voi vorbi de limbajul de tractorist folosit de majoritatea celor vizați în aceste convorbiri, nici de faptul că pentru PLDM deja a început electorala. Presupun că electorala a început deja pentru toate partidele. Mă întristează altceva, aceste convorbiri ne dau de înțeles că în Moldova instituțiile statului nu mai au nicio funcționalitate. Deciziile se iau exact ca în perioada stalinistă, după cheful șefului, dictate la telefon. Înțelegem din aceste discuții că orice problemă vitală a Moldovei este rezolvată la telefon, și nu în cadrul ședințelor și dezbaterilor, cum ar fi normal. Șeful este atotputernic, șeful este legea și poate dicta regulile de joc pentru toată lumea, inclusiv pentru investitorii străini. Într-un stat, normal toți cei vizați în aceste convorbiri ar trebui să-și dea demisia sau măcar să infirme veridicitatea acestor convorbiri. Să nu uităm însă că vorbim de R. Moldova, un stat în care onoarea a emigrat peste hotare, iar legea s-a ascuns în cea mai adâncă văgăună ca nu cumva să dea ochii cu legiuitorii.
Cealaltă parte a monedei este și mai ruginită. Din câte știu, înregistrarea convorbirilor telefonice este o chestie ilegală care poate fi efectuată doar în cazuri excepționale cu permisiunea instituțiilor abilitate. Scurgerea acestor convorbiri în presă, în genere, miroase a Cod Penal, mai ales că unele convorbiri nu prezentau interes public și vizau viața personală a funcționarilor. Procuratura ar trebui să se autosesizeze, să găsească autorul acestor înregistrări și să-i aplice pedeapsa cuvenită. Însă iarăși, asta s-ar întâmpla oriunde, însă nu în R. Moldova.
Războiul politic moldovenesc capătă proporții tot mai mari, iar Vlazii își împart mai departe sferele de influență. Le-aș recomanda celor doi războinici să treacă pe alt front. Să nu mai lupte prin intermediul calomniilor și al învinuirilor reciproce prin presă și să se apuce de treabă. Nu ar fi mai inteligent să folosiți alte arme? Să restabiliți infrastructura și economia țării, să combateți corupția, să promovați cultura și să faceți ordine în țară. Partidul care va avea mai multe succese va fi declarat câștigător și va primi recunoștința noastră, a poporului. Ar fi un război acceptabil și util pentru noi, unul care v-ar prinde bine la imagine. Pentru că ne-am săturat de scandaluri și dezvăluiri șocante lansate de presa de partid. Vrem succese reale, nu declarații pompoase. Așa că, vă rog, lăsați un pic frustrările personale la o parte și rezolvați adevăratele probleme ale țării.
