De ce?
Simona Lazăr de la Jurnalul Naţional şi Valentin Ţigău de la Radio România au călătorit în anul 2009 în sudul Basarabiei, prin satele românilor lipsiţi de orice fel de drepturi, şcoală biserică sau presă. Au scris şi au relatat despre cele văzute. Despre cum au fost demolate bisericile româneşti. Despre cum limba română este eliminată din şcoli, zi de zi. Despre cum nu sunt respectate prevederile tratatelor internaţionale pe care le-a semnat guvernul de la Kiev. Răsplata: interdicţie de intrare în Ucraina. Nu sunt primii şi nici ultimii. Mai înainte a primit o astfel de interdicţie Marian Voicu de la TVR. Apoi Victor Roncea, în perioada lui de la ziarul ZIUA. Au mai fost cel puţin un jurnalist, dar din păcate nu îmi amintesc numele ei. Zic că nu sunt ultimii: anul trecut am călătorit şi eu prin sudul Basarabiei şi am scris un volumaş despre cele văzute acolo. Îl puteţi descărca în format electronic la sfârşitul acestui articol. Am scris acolo ce am văzut, am arătat cum Ucraina încalcă cele mai elementare drepturi ale minorităţilor naţionale. Cred că şi eu am fost “premiat” alături de Cătălin Vărzaru (co-autorul volumului “Românii din Bugeac pe cale de dispariţie”).
Ce este de făcut?
Să mergeţi cât mai mulţi în sudul Basarabiei, zonă cunoscută şi ca Bugeac, regiunea Odesa, Basarabia istorică. Să treceţi graniţa şi să călătoriţi prin sate. Să vorbiţi cu oamenii şi să le ascultaţi durerile. Apoi să scrieţi. Pe bloguri, în reviste, în ziare. Să le povestiţi pritenilor ce aţi văzut, cum este zdrobită identitatea naţională a 124.000 de români. Cum a fost smulsă limba română din societate, cum se petrece un adevărat genocid etnic acolo. Nu trebuie să tăcem. Trebuie să lăsăm cât mai multe mărturii ale celor care se petrec sub ochii noştri, imediat lângă graniţa României. Trimiteţi-mi mie orice articol, orice rânduri despre Basarabia de sud. Voi încerca să le public pe oriunde voi putea. Chiar şi aici, pe Blog pentru Basarabia.
"Am călătorit vreme de două săptămâni în luna august 2010 prin satele din Bugeac sau sudul Basarabiei, după cum mai este cunoscută această regiune. Am văzut şcoli în paragină, biserici demolate, drumuri distruse, sate sărăcite. Am văzut foarte multă frică: românii din Bugeac se tem să vorbească cu jurnaliştii. Ameninţarea unor autorităţi ucrainene represive pluteşte peste tot. Satele sunt sărace, intrate într-un proces de depopulare, iar oamenii se tem. Afirmarea identităţii româneşti în public constituie un act de curaj maxim. Afirmaţia „vorbesc limba română“ atrage imediat represaliile autorităţilor. De multe ori am avut impresia că am călătorit într-un colţ din Uniunea Sovietică, unde stafia temutului KGB bântuie în voie. Preoţii care au încercat să pună pe picioare biserici cu slujbă în limba română au avut de suferit represalii dure, au fost bătuţi, ameninţaţi cu moartea şi alungaţi." (Românii din Bugeac pe cale de dispariţie), George Damian, Cătălin Vărzaru, Bucureşti 2010
Sursa: blog-pentru-basarabia.ro
