De fapt, pentru mulți Italia, Spania sau Portugalia devine o a doua patrie, unde își fac familii, cumpără locuințe și lansează afaceri. Măcinați de dorul de casă, unii moldoveni se întorc totuși în patrie, chiar dacă la început trec prin șocul diferenței dintre un orășel european și un centru raional moldovenesc. După zece ani de muncă în străinătate, soții Paladi din Nisporeni au decis să revină acasă și chiar să-și lanseze o mică afacere. De țară îi leagă amintirile și prietenii, fără de care s-au simțit străini în Italia.

Intrarea în piața din Nisporeni e flancată de mașini parcate lângă bordură. Într-o zi obișnuită de lucru, lipsește forfota oamenilor veniți la cumpărături. Unii vânzători își sorb cafeaua din pahare și stau la taclale. Printre tarabe se plimbă câțiva cumpărători în căutare a ceva anume. E o atmosferă ca la toate piețele – de așteptare. Printre puținele denumiri de firmă care stau expuse pe fațade, se observă un panou cu inscripția familiară „Gustărică caldă”, iar mai jos, pentru cei grăbiți, e afișat un anunț pe care scrie că doar aici mâncarea poate fi servită în doar 5 minute. Vizitatorii sunt salutați de la tejghea de un bărbat cu fața senină. De la șase dimineața, Vasile Paladi, proprietarul cafenelei, personal îi servește pe clienți, așa cum a învățat în Italia.

Pizza cedează în fața micilor

După ce au lucrat zece ani în Italia, Elena și Vasile Paladi au hotărât să se întoarcă definitiv la gospodăria lor din Nisporeni, chiar dacă cei trei copii ai lor de mult și-au aranjat viețile pe peninsulă. Elena a lucrat în casa unor italieni avuți, iar Vasile a muncit într-o pizzerie în Treviso. Acum el știe să facă zeci de feluri de pizza și paste. Înainte de a se întoarce, se întrebau unde vor lucra în R. Moldova. Primarul de Nisporeni, fiindu-i prieten, i-a sugerat lui Vasile să deschidă o cafenea. „Domnule Vasile, lumea pleacă de la noi. Vino măcar mata acasă. Mata ești tărgaș, poate îți găsești un locușor la piață”, i-ar fi spus primarul. Din economiile pe care le-au adunat în Italia, soții Paladi au construit un local mic pe un teren pe care l-au arendat pentru 50 de ani. La Biroul comun de informații și servicii din cadrul Consiliului raional au aflat ce acte sunt necesare pentru a începe afacerea. Elena Paladi își amintește că nu le-a fost ușor să deschidă localul. „La noi problemele se rezolvă cu gălăgie. Trebuie să fii tare ca fierul, cum spune zicala”, susține Elena.

Vasile Paladi este convins că orice bărbat trebuie să știe să gătească

Ideea inițială era să deschidă o pizzerie. Au adus din Italia cuptor și veselă specială pentru fabricarea pizzei, însă ceea ce italienii mănâncă cu plăcere, nu e mereu pe gustul moldovenilor. „Eu știu să gătesc pizza și 22 de feluri de paste, dar oamenii caută la noi pirojoace. Dacă am văzut că nu prea merge pizza, am început să facem mici și produse de foietaj”, povestește Vasile Paladi. Acum soția lui gătește bucate tradiționale pe care le servește cu succes mai ales duminica, când e zi de piață și mulți clienți le trec pragul. În restul săptămânii însă afacerea merge greu. „Nu prea avem venit. Lumea e plecată din oraș. În schimb, duminicile ne salvează”, spune Elena, fără să se plângă pe concurență, pe care o consideră chiar necesară.

„Aici suntem cineva”

Elena și Vasile Paladi ar fi putut rămâne în Italia, alături de copii, aproape de Venezia. Dar îi măcina gândul că la Nisporeni au rămas casele lor abandonate. S-au gândit că, dacă rămân, vor pierde totul în R. Moldova. Și-apoi, în Italia nu s-au simțit niciodată ca acasă. „Dacă eram lângă copii, ce interes aveau ei să vină înapoi în Moldova? Dar dacă părinții sunt aici, atunci și ei au motiv să ne viziteze”, explică Vasile, după care merge să petreacă cu zâmbetul pe buze un vizitator. Patronul localului continuă după un oftat „Știu bine italiana și franceza. Dar ce am eu de discutat cu italianul sau francezul? Îl salut, îl întreb ce mai face și atât. Aici însă mai stau la masă cu un prieten și ne aducem aminte ce am făcut în tinerețe”. Elena Paladi vine în fiecare dimineață cu plăcere în cafenea și se bucură că poate discuta cu oamenii pe care îi cunoaște. „Acolo te simți străin, chiar dacă ai de toate. Aici, în schimb, ne simțim cineva. Suntem mai săraci, dar mi se pare că e mai cald, înțelegeți? Mă bucur că vorbesc limba română și că întâlnesc oameni cunoscuți”, spune Elena, împăcată.

„Europa nu vine singură la noi”

Întoarcerea în țară a fost însă grea. Elena Paladi a trebuit să renunțe la curățenia unui orășel italian. În Moldova a izbit-o murdăria de pe străzi pe care o suportă și acum cu greu. După ce a trăit zece ani printre italieni, ea și-a dat seama că moldovenii au ce învăța de la ei. „Lumea la noi e hapsână. Am adus un set de tacâmuri din Italia și le-am aranjat pe mese. Pe toate mi le-au furat. Pui pe masă un cuțit și imediat ți-l ia cineva”, recunoaște cu regret Elena. Vasile Paladi este convins că în Europa se ajunge prin muncă. „Mulți oameni sunt leneși. Mai ales tineretul. Noi trebuie să facem totul și să lucrăm. Nu vine Europa la noi, dacă nu muncim”, crede Vasile Paladi. La cei 61 de ani ai săi, bărbatul muncește de zor la tejgheaua cafenelei, servindu-i pe clienți. Îi place să vorbească cu oamenii și să-și împărtășească experiențele. În viitor, soții Paladi speră ca localul lor să fie mai încăpător pentru ca mai mulți oameni să poată servi o gustărică caldă.