Coincidenţă sau nu, Tatiana mărturiseşte că, în ziua de 11 martie, era acasă şi se uita la filmul de ficţiune „Bibliotecarul”. „Un student este invitat să lucreze la o renumită bibliotecă, o hiperbolă cu mistere şi cu obiecte antice. Din curiozitate, studentul deschide „veritabila” cutie a Pandorei, iar odată cu izbucnirea pe ecran a fascicolului de lumină, în realitate a început şi cutremurul… Primele patru minute au fost un calvar! Nu ştiam ce se întâmplă şi mi-am trezit soţul din somn”.
Înainte de cutremur
Înainte de cutremur
Mişcările seismice veneau în lanţ, într-un ritm sacadat parcă bine gândit…
În Ţara Soarelui Răsare cutremurele – fie mai mari, fie mai mici – se întâmplă mai mereu. Dar ziua de 11 martie a fost una memorabilă pentru majoritatea japonezilor şi nefastă pentru mulţi dintre ei. Tatiana Păduraru spune că mişcările seismice veneau în lanţ, într-un ritm sacadat parcă bine gândit. „În casă nu aveam nici pe unde să-mi fac loc, ca să ies afară să vad ce s-a întâmplat. Deşi japonezii sunt un popor calm, care se ghidează de regula „nu deranja pe nimeni”, de data aceasta am văzut o lume ce inhala spaimă, şoc şi disperare, iar străzile erau sufocate de jale”.
Chiar şi aşa, japonezii îşi duc traiul zi de zi şi sunt calmi ca întotdeauna. Atât că trenurile circulă în proporţie de doar 70 la sută, se fac economii la curent electric şi se menţine ordinea publică, remarcă Tatiana. „Unii se duc la muncă, în speranţa că lucrurile se vor aplana. Copiii japonezilor încă de la patru-cinci ani ştiu ce înseamnă tsunami, vulcan cu focar, erupţie, cutremur produs de vulcan, ocean. Indiferent de ce se întâmplă, ei îţi vor spune „Totul este bine” sau „Asta e” şi merg mai departe”.
Dacă nu s-ar teme de radiaţii, oamenii nu ar goli magazinele…
Cât priveşte riscul unei catastrofe nucleare, ulterior crizei continue de la Centrala nucleară Fukushima, Tatiana susţine că riscul e unul real, căci „nimeni nu poate să spună că totul va fi bine, când natura îţi poate oferi surprize catastrofale în orice moment”. „Cutremurele continuă zilnic! Deşi primul a fost în Pacific, cele care au urmat au fost de altă natură… Japonezii fac tot posibilul ca să amelioreze situaţia la centrala nucleară şi ne asigură că nu există pericol. Dar aşa sunt ei… Totuşi, dacă oamenii nu s-ar teme de radiaţii, de o nouă explozie, nu ar goli magazinele. Însă, e o ţară bine dotată, cu o mentalitate la nivel înalt, care speră să fie bine”, adaugă ea.
Nu-şi părăsesc ţara pentru că-şi iubesc patria şi… munca
În pofida situaţiei create, potrivit Tatianei Păduraru, majoritatea japonezilor nu se gândesc să plece din ţară, deoarece ei îşi iubesc mult patria şi într-un stat străin nu se simt în siguranţă. În Japonia, însă, ei sunt susţinuţi, mai ales în aceste zile… Totodată, Tatiana spune că ar mai exista un aspect delicat aici – odată ce părăsesc locul de muncă, contractul este rupt, iar japonezii trebuie să-şi caute un alt post, care se găseşte foarte greu şi, deseori, e mai prost plătit, chiar dacă au experienţă.
Astfel, la o săptămână de la cutremur, Tatiana continuă să meargă la serviciu, inclusiv pentru că, recunoaşte ea, să stea acasă îi este mult mai frică, mai ales că soţul ei lucrează la Tokio: „Încerc să-mi duc modul de viaţă obişnuit, ca până acum, deşi totul e cam mascat şi dramatic. Dar încerc să rezist. Nu renunţ la muncă – acolo am un anturaj, ies la cafea zilnic şi mă întâlnesc cu români, ruşi, ucraineni şi mai discutăm..”. Întrebată dacă se gândeşte să se întoarcă în Moldova, Tatiana ne-a spus că va veni în curând acasă, chiar dacă toţi prietenii ei europeni, panicaţi, pleacă deja la acest sfârşit de săptămână. „Planificam să vin acasă în mai, să-mi iau fiica pentru o lună în Japonia, în vacanţă, după care să ne întoarcem în Moldova toţi trei, pentru totdeauna. Dar acum Martinela nu va mai veni şi noi ne vom muta la Chişinău în mai! Deşi eu cred că voi veni mai devreme decât soţul meu…”.
Cutremurul cu magnitudinea de 8,9 pe scara Richter, care a afectat la 11 martie nord-estul Japoniei, a fost cel mai puternic seism înregistrat vreodată în acest arhipelag. Au urmat numeroase replici şi mai multe valuri seismice, dintre care unul a ajuns la zece metri înălţime în Sendai. Bilanţul provizoriu al victimelor e de 3771 de morţi şi 8000 de dispăruţi. Este prima dată după cel de-al Doilea Război Mondial, când au murit atâţia oameni în Japonia, în urma unui dezastru natural.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
