Cred că vă amintiți că am scris aici, printre altele, despre următoarele cărți: volumul de versuri semnat de Teo Chiriac, Sufletul meu de până la Big Bang (Arc); cartea de proză a lui Dumitru Crudu, Salutări lui Troțki (Univers); debutul în proză al Tatianei Țîbuleac, Vara în care mama a avut ochii verzi (Cartier); dar și despre cartea de interviuri cu supraviețuitorii din satul Antonești ai războiului din Afganistan, Alexandru Vakulovski – Afganii (Tracus Arte).
Ei bine, toate aceste cărți au fost premiate de Uniunea Scriitorilor din Moldova, unele de juriu, altele de Consiliul Uniunii. Cărțile au fost multe, la diferite categorii. Poate aș fi spus același lucru și despre cartea Pălăriuța Oranj îl lecuiește pe Dumnezeu de răceală a scriitorului Iulian Filip, dacă aș citi cărți pentru copii. Pe cartea lui Ioan Mânăscurtă, Deslușirea semnelor, am reușit să o văd în mare parte și cred că juriul a făcut și în acest caz o alegere bună, acordându-i premiul pentru publicistică.
Singurul fapt, așa cum s-a văzut, pentru care am amintit la început doar de patru volume din toate cele premiate, e că despre ele am scris înainte de premiere. Și sunt cărți bune, pe care dacă până acum nu le-ați citit, o puteți face acum.
Așteptăm alte cărți bune în anii care vin, mai ales că, după cum se pare, o situație socio-politică dificilă crește apetitul pentru scris. Știu deja că Dumitru Crudu și Alexandru Vakulovski au cărți în lucru, care curând vor vedea lumina tiparului, cel mai probabil în România.
Le urăm succes, mai ales că, după semnele vremii, doar cu activitatea culturală se mai poate lăuda Moldova și, din când în când, cu Radu Albot sau cu un egal al naționalei de fotbal în meciul cu Georgia. Ba – dacă vă amintiți bine – și cu Rusia acum câțiva ani.
Poate ar trebui totuși să ne lăudăm şi cu vinurile, deși câți cetățeni ai țării își permit un Negru de Purcari?
