Românii, nemţii şi Maica Domnului de la Nazaret

Acum o săptămână, când i-am „trecut pragul” mica localitate din Galileea, pe care o cunoşteam din Biblie, mi-a apărut în faţa ochilor ca un oraş modern, aparent lipsit de sacralitate. Zic aparent fiindcă din clipa când începi a te deplasa pe străzile lui simţi o atingere cu divinitatea şi respiraţia lui Iisus.

Scriu aceste rânduri nu în intenţia de a face un tradiţional „jurnal de călătorie”. La Nazaret am descoperit ceea ce niciodată nu m-aş fi gândit că pot descoperi, ceva foarte apropiat preocupărilor şi frământărilor mele cotidiene. Ne-am obişnuit să ne comparăm cu alte popoare şi să tragem concluzii împotriva noastră. Dacă ne comparăm cu nemţii, descoperim că noi, moldovenii (românii, în general), suntem mai lenoşi, mai dezorganizaţi şi lipsiţi de pragmatism. Aceleaşi concluzii le tragem dacă ne comparăm cu evreii sau chinezii. E discutabil acest mod de a ne autoevalua şi autoaprecia. Ceva mă deranjează în asemenea concluzii. Şi totuşi…

Să revenim însă la Nazaret, astăzi un oraş modern, cu o populaţie de peste 70.000 locuitori – creştini şi musulmani. Cea mai impunătoarea clădire din Nazaret este, bineînţeles, Biserica Bunei Vestiri care se poate vedea din orice parte a oraşului. Această biserică a fost sfinţită în 1969. În bazilică există 16 mozaicuri mari reprezentând-o pe Maica Domnului. Acestea provin din diferite ţări, sunt găzduite de bazilica de sus şi oferă pelerinilor o imagine splendidă a veneraţiei Fecioarei Maria în cultul catolic. Deoarece când a fost sfinţită în 1969 practic toate ţările creştine din lume au dăruit mozaicuri Bisericii Bunei Vestiri, acestea nu au încăput în interiorul ei şi au fost amplasate în curtea uriaşă a bazilicii unde pot fi admirate de vizitatori.

Toate aceste mozaicuri, reprezentând-o pe Fecioara Maria, sunt de o autentică frumuseţe şi originalitate. Treci fascinat de la un mozaic la altul şi descoperi… caracterul şi idealurile ţării care le-a creat şi le-a trimis la Biserica din Nazaret ca un mesaj… Toate… Fecioarele Maria sunt diferite. Cea din China, de exemplu, e cu ochii înguşti, cea din Brazilia parcă e venită de la… carnaval, cea din Ucraina parcă-i coborâtă din Carpaţii…, toate însă transmit acelaşi aer de divinitate.

Bineînţeles, am admirat îndelung mozaicul cu chipul Maicii Domnului venit din partea Germaniei, pe atunci Republica Federativă Germană (vezi imaginea din stânga). Aparent, respectivul mozaic nu are nimic sfânt, parcă e o pânză obişnuită dintr-o galerie de artă. Priviţi şi dumneavoastră cu atenţie acest mozaic. Ce a dorit Germania să transmită lumii în 1969 prin acest mozaic? Visul restabilirii unităţii ei naţionale. Despărţiţi în două Germanii, una „democratică” şi alta capitalistă, nemţii nu au încetat nici pentru o clipă să lupte pentru unificarea ţării lor, folosind toate mijloacele care le-au stat la îndemână. Mozaicul care reprezintă o mamă ce-şi ocroteşte cei doi copii, o reprezintă de fapt pe Maica Domnului care ocroteşte cele două Germanii pentru a le unifica… Mozaicul aşa e şi intitulat: Patroana Germaniei…

Atunci, în acel an 1969, în plin război rece, cu o Uniune Sovietică atotputernică în faţă, Germania nu s-a temut să transmită lumii şi pe această cale că ea nu se poate împăca cu divizarea nemţilor în două state. Nemţii au crezut că se vor reunifica şi Dumnezeu i-a ajutat să se reunifice…

Am ieşit îngândurat din uriaşa curte a Bisericii Bunei Vestiri, gândindu-mă la ale mele şi la ale noastre. M-am aşezat pe o bancă sub un pom încărcat cu flori liliachii. Popoarele obţin ceva când cred şi luptă pentru ceea ce cred. Noi, românii, mai credem cu adevărat în reunificarea neamului nostru, ne mai rugăm pentru asta?

„Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria… Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har de la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus”. (Luca 1:26-31).