El a mai admis că am putea avea două tipuri de state: „un grup de state care vor lua deciziile împreună” și fac totul împreună, iar altele vor fi doar „pe orbită”.
România a înregistrat în trimestrul trei cea mai puternică creştere economică din UE, faţă de T2. Cu certitudine, în viziunea lui Juncker, Bucureștiul nu va face parte din acel grup de state care va lua decizii împreună cu „elita” europeană. România, ca și celelalte state mai mici din UE, urmează doar să „orbiteze” în jurul unor interese ale statelor puternice, adică, statele mai „mici” vor trebui să renunțe la interesele lor, în favoarea apărării intereselor statelor „mari”.
SUA discută cu Rusia, România nu…
Un subiect des întâlnit în presa românească din ultimele zile este schimbarea retoricii mai multor parteneri tradiționali ai României față de Rusia (Putin). După atacurile teroriste din Paris de săptămâna trecută, atât Statele Unite, dar și Franța n-au ezitat să discute cu liderul de la Kremlin despre ISIS, Siria și alte probleme comune.
Se spune că n-ar exista aliați permanenți, dușmani permanenți, ci doar interese permanente. Pornind de la această realitate, atât Franța, Anglia, Germania, America, dar și alte state mature acționează în interesul lor național, fără a ține cont de metodele, prin care acesta este realizat. Așadar, Europa cu două „viteze” se referă și la rapiditatea cu care un stat, ce are anumite probleme, se întâlnește cu Putin, în tentativa de a le rezolva. O parte a unui stat românesc (R. Moldova) are trupe rusești pe teritoriul său, însă nici Iohannis și nici alți lideri de la București n-au avut curajul să meargă la Moscova să discute acest subiect. Privită dintr-o parte, s-ar putea crede că pentru București problema R. Moldova este mai importantă decât este Siria pentru Washington. Dar în timp ce Obama „negociază” cu Putin o soluție pentru Siria, niciun oficial român, din câte se știe, nu a încercat să abordeze cu șeful de la Kremlin subiectul Basarabiei.
România cu două viteze
În UE există state care „au viteze” diferite, la fel și românii din cele două state românești (unul având un model european, altul unul sovietic (criminal, pușcăriaș) acționează în ritmuri diferite. Timp de o săptămână, au avut loc două evenimente: la 29 octombrie a fost demis guvernul Streleț de la Chișinău, iar premierul Ponta de la București și-a depus mandatul la 4 noiembrie. Dacă ați observat, Bucureștiul a reușit să negocieze, dezbată și să voteze un nou guvern, în mai puțin de două săptămâni (17 noiembrie). Iar în Moldova, ca la nimeni, e 19 noiembrie, când scriu acest articol, adică la trei săptămâni de la demiterea Guvernului Streleț, nu există niciun indiciu că am putea avea un guvern normal în 2015. Parlamentul, care este așa cum l-am ales, va vota o struțo-cămilă cu repeziciunea-i specifică abia în ultimele zile ale lui ianuarie.
Fanaticii „stataliști” speră în continuare să salveze această entitate eșuată, în primul rând, moral, al cărei faliment economic este doar o problemă de „viteză”. Un stat care nu are industrie, turism, instituții economico-financiare, resurse energetice, umane, agricultură, dar visează la vremurile de aur din timpul URSS, merge spre o disoluție. Dacă societatea pregătește o variantă alternativă, acceptată atât de partenerii noștri, cât și de inamici, atunci mai sunt șanse. Clasa politică, fiind de un cinism fără margini, nu ne dă nicio șansă și prezintă alegătorilor lor (unii proruși, alții pro-UE), că anume de acolo (Moscova sau Bruxeless) ar veni salvarea. De fapt, problema statului nu este influența negativă din est sau vest, ci conducerea ei ipocrită care este preocupată exclusiv de menținerea la putere și de folosirea acesteia în interes propriu.
Schimbăm viteza?
Este evident pentru toți că această formațiune statală nu poate oferi condiții propice pentru o dezvoltare armonioasă. Existența în continuare a RM, în această formă, este convenabilă doar clasei politice care a condus acest stat spre groapa istoriei, în ultimii douăzeci de ani. Pentru ei, acest stat este cel mai bun lucru care li s-a întâmplat în viață. Doar prin acest stat și alături de acesta, ei au reușit să devină „oameni de stat”, adică de „afaceri”. Dacă ar fi forțați să acționeze, fără sprijinul acestui stat s-ar vedea cât de „gol este regele”. Societatea civilă, dar și mass-media trebuie să accepte odată și pentru totdeauna că existența RM este nocivă pentru cetățenii ei și este convenabilă doar ipocriților din Parlament și Guvern. Această pseudostatalitate trebuie demascată cât mai urgent, așa cum, la fel de urgent, Iohannis trebuie să-și programeze un zbor la Moscova și să încerce să lupte pentru interesele poporului român, nu doar pentru interesele partidului, care l-a susținut. Dacă România aspiră să devină un important actor regional, trebuie să ia exemplu de la „frații mai mari” din Franța sau Statele Unite, nu de la „frații mai mici” de la Chișinău.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
