Rusia își lărgește lista „neprietenoșilor”. România, trecută clar; Moldova, doar „neutră” pe hârtie
Rusia a actualizat la 47 lista statelor „neprietenoase”, document aprobat de guvernul de la Moscova la 17 septembrie 2024 și menținut și în 2025, transformând oficial jumătate de planetă în „adversari” declarați. Pe lângă SUA, Marea Britanie, Canada, Japonia sau Ucraina, pe listă se află toate statele Uniunii Europene, cu două excepții notabile: Ungaria și Slovacia, menținute deliberat în afara acestui registru ostil.
România figurează explicit în document, alături de Franța, Germania, Polonia, Olanda și alte state europene și din Asia-Pacific, confirmând statutul ei de țară aliniată ferm la sancțiunile împotriva Moscovei și la sprijinul pentru Ucraina. Eticheta de „stat neprietenos” reflectă ruptura deschisă în relațiile bilaterale și închide, practic, orice perspectivă de dialog normal în viitorul apropiat.
În mod semnificativ, Republica Moldova nu apare însă în această listă extinsă. Formal, Chișinăul este tratat de Moscova ca stat „neutru”, deși relațiile politice și diplomatice sunt puternic tensionate. Războiul din Ucraina, expulzările de diplomați, retorica agresivă a oficialilor ruși și cursul proeuropean declarat al autorităților moldovene pun sub semnul întrebării cât de reală este, de fapt, această „neutralitate” formală.
Absența Republicii Moldova de pe listă nu înseamnă o relație bună cu Rusia, ci mai degrabă o ambiguitate calculată. Moscova continuă să folosească instrumente de presiune – de la energie și propagandă mediatică până la regiunea separatistă transnistreană – dar evită să blocheze oficial toate canalele, așa cum a făcut cu statele UE sau cu Ucraina. Pentru Chișinău, acest statut dublu – tensionat în realitate, „neutru” pe document – este la fel de riscant.
În contextul în care România este clar poziționată pe lista „neprietenoșilor”, iar Republica Moldova mizează pe parteneriatul strategic cu Bucureștiul și pe integrarea în Uniunea Europeană, diferența de tratament din partea Moscovei devine un detaliu geopolitic important. Ea arată că Rusia încă speră să mențină o marjă de manevră în raport cu Chișinăul, în timp ce sancționează frontal statele care au închis opțiunea dialogului pe termen scurt.
Pe fundalul războiului din Ucraina și al dosarului european al Republicii Moldova, această listă a „neprietenoșilor” este mai mult decât un gest simbolic: confirmă liniile de falie ale unui conflict geopolitic prelungit. România își asumă deschis tabăra occidentală și suportă costurile politice ale acestei poziționări, în timp ce Chișinăul se află într-o zonă gri declarativă, dar tot mai clar orientată spre Europa, cu toate riscurile și presiunile pe care această alegere le implică.
