Obiectivele sunt aceleași, stoparea recuperării identității românilor de aici (prin negarea limbii române, a războiului ruso-moldovenesc din 1992 etc.) pentru a face imposibilă orice reintegrare cu românii de peste Prut, sau, în cel mai rău caz, oprirea avansului spre structurile euroatlantice.
Grupările locale din Moldova, fiind prea ocupate în lupta până la moarte pentru putere, nu observă cum rândurile „combatanților” sunt ocupate de inși cu o altă agendă. Interesele rusești în R. Moldova acționează prin toate căile posibile, se formează medii prorusești pe față, gen NTV-Dodon-Roșca-Tkaciuk, Sputnik sau presa scrisă rusofonă, iar mai nou, este aruncată în luptă o garnitură nouă de antiromâni. Această nouă „generație” de jurnaliști, experți, politicieni, bloggeri nu mai au imaginea proastă a grupării Roșca-Tkaciuk, ei vorbesc frumos „moldovenește”, spun că vor integrarea europeană, dar urmăresc aceeași agendă, ca și NKVD-iștii de după război sau ohrana țaristă.
Această tactică rusească de discreditare a tuturor care au o viziune națională sănătoasă, care nu doresc să trăiască în sfera de influență a FSB-ului moscovit, adică a MGB-ului transnistrean, sunt atacați din toate părțile, iar grupările locale, fiind absorbite de lupta interioară, nu realizează cum energiile lor sunt folosite pentru aplicarea altei agende.
Cal Troian
Un actor important în bătălia pentru puterea din Chișinău este gruparea criminală din regiunea transnistreană. Foști kgb-iști și milițieni sovietici, deveniți milionari prin jefuirea bunurilor ce aparțin, de facto, R. Moldova, sunt în cea mai vulnerabilă poziție de la „nașterea” acestui regim separatist. O guvernare europeană la Chișinău și la Kiev ar însemna colapsul economic și politic al „sheriff”-ilor, care dimineața sperie Moscova cu fasciștii români care vor să-i ocupe, iar spre seară, se relaxează în Mall-urile din România. Această duplicitate este una standard pentru așa-numita lume rusă, care pretinde că europenii sunt decadenți, dar, când au concediu merg anume acolo să-și petreacă timpul liber. Am vrea ca fanii Moscovei din Chișinău, precum Usatâi, Dodon sau Voronin să meargă să-și petreacă concediile în Donbas sau în Crimeea. E ușor să critici Uniunea Europeană cât timp ai proprietăți acolo și indiferent de cine ar câștiga puterea aici, ai unde să „fugi”, în caz de zile negre. Același lucru este valabil și pentru unii diplomați europeni din R. Moldova care, vrând-nevrând, fac jocurile Moscovei. Lor le este foarte simplu să accepte cedările Moscovei, pentru că, la finalul mandatului, ei vor merge acasă, în UE, în timp ce RM va rămâne cu tancurile rusești, la 30 km de Capitală. Este un mare semn de întrebare, ce voce are România în cadrul UE, dacă diplomații europeni din R. Moldova sunt românofobi și nici măcar nu se obosesc să camufleze asta.
După conflictul ucrainean, poziția Uniunii Europene față de Rusia n-a fost una consolidată, țările de la frontiera rusă (statele Baltice, Polonia, România) au cerut o poziție mai dură, în timp ce Germania revine la practicile vechi, de a împărți lumea în sfere de influență alături de „marea Rusie”. În acest vârtej al dezbaterilor, Chișinăul rămâne un teren de luptă între interesele naturale ale populației europene, românești din R. Moldova și viziunea axei Moscova-Berlin, despre cum ar trebui să fie frontiera Europei. Problema rămâne una mai veche, dacă rușii sau europenii știu ce vor de la această regiune, elitele noastre rămân mioape la evenimentele ce au loc și cedează fără luptă.
Parteneri sau ocupanți?
Deși au trecut doar două săptămâni de la comemorarea războiului ruso-moldovenesc de pe Nistru, autoritățile guvernamentale se prefac că nu știu pe ce lume trăiesc și declară că Moscova este „partenerul” R. Moldova. „Trebuie să-i determinăm pe partenerii noştri de la Moscova să înţeleagă că drumul Republicii Moldova este ca o stradă cu două sensuri. Ei trebuie să înţeleagă aspiraţiile ţării noastre, privind integrarea europeană”, a declarat miercuri, Andrei Galbur, ministru de Externe şi al Integrării Europene.
Ministrul Economiei, Octavian Calmâc, a continuat în același stil: „Noi ne-am purtat destoinic cu Rusia şi sper că ne vor răspunde la fel. Este prioritar să restabilim toate relaţiile comerciale cu Rusia. În timpul apropiat voi pleca la Moscova, unde voi discuta cu omologul meu rus toate aspectele ce ţin de relaţiile economice”. Rămâne un mister învăluit în tradiția servilismului moldovenesc cum un stat care ocupă o parte din R. Moldova, care ne denigrează, cu nesimțire, prin TV-urile de stat și ne șantajează la orice pas, este „partener”.
Restabilirea unor relații normale cu F. Rusă este un obiectiv nobil, rămâne de văzut dacă ele vor fi reabilitate, pornind de la vasalitatea sovietică, în care eram „respublică” și ei capitală, sau de la respectarea de către Moscova a identității noastre românești, a drepturilor noastre internaționale asupra teritoriului R. Moldova și a angajamentelor luate de ruși privind retragerea armatei F. Ruse.
Șantajul rusesc – miopie sau rea intenție
Fiind în vizită la Bruxelles, în cadrul discuțiilor privind Acordul de Asociere, un capitol aparte, în discuțiile între autorități și partenerii europeni, a fost rezervat independenței energetice a R. Moldova. Subiectul gazelor rusești, de care suntem dependenți, a fost întotdeauna un motiv de a ceda în fața ultimatumurilor ruse. R. Moldova este norocoasă că România are resurse de gaze pentru a acoperi integral consumul nostru. Mai mult decât atât, multe instituții financiare europene sunt gata să ofere granturi pentru conducta de gaze Ungheni-Chișinău, care ar opri, odată și pentru totdeauna, orice formă de șantaj a Kremlinului. Guvernul Filip are o șansă mare să demonstreze populației că retorica privind pericolul rusesc este ceva mai mult decât o sperietoare electorală.
Fără acest gazoduct rămânem la mâna Kremlinului. În orice moment, sub amenințarea deconectării gazelor, guvernul de la Chișinău poate fi obligat să ia orice decizie. Independența unui stat nu se rezumă la declararea și votarea ei în Parlament, dar e un proces continuu de eliminare a tuturor căilor de intervenție. Ce-o să facă guvernarea de la Chișinău dacă, la iarnă, moscoviții vor cere un preț triplu la gaze? Va renunța la el și va băga țara în colaps sau va accepta să falimenteze consumatorii?
Energia este motorul oricărei economii. Fără o independență energetică nu poate exista o independență economică. Guvernul nu trebuie să rateze această oportunitate de a se decupla de la șantajul rusesc. Doar o R. Moldova, independentă economic și energetic de Moscova, va putea obține un minim respect de la Kremlin pentru a negocia o resetare a relațiilor.
