Articolul „Deschizând harta Rusiei” scrie că „a treia parte din măreția națiunii ruse constă din hoție, iar 70 la sută – din banditism”.
Boris Tkacenco, cercetătorul principal din cadrul Institutului de Istorie, cu câțiva ani în urmă, a găsit o broșură intitulată „Parcurgând Rusia cu privirea”, editată în doar 135 de exemplare, unde au fost colectate mai multe fragmente din cărți și ziare chinezești, prin care autorul încerca să înțeleagă și să cunoască națiunea rusă.
După părerea chinezilor, din cauza perioadei îndelungate de sclavie, poporul rus nu concepe democrația ca atare, însă are o tendință spre individualism extrem. În același timp, rușii sunt într-atât de contradictorii, încât se evidențiază anume printr-un servilism de rob. „Rușii oscilează mereu între aceste două extreme. Fiind liberi, ei nu au limite și au tendința de a distruge totul”, se precizează în articol.
Poporul rus nu face nimic fără străini. „Realizările Rusiei au fost întotdeauna legate de străini. Atunci când rușii aveau vreo contribuție la ceva, totul se destrăma. Cauza este neputința lor de a se controla. Rusia a fost mereu mai prejos decât Occidentul”. Rușii sunt oameni răbdători, ei nu pot protesta, iar dacă o fac, atunci o fac blând și puțin. Drept exemplu, în broșură, se aduce drept exemplu perioada de conducere a lui Elțîn: „Pe vremea lui Elțîn, calitatea vieții oamenilor simpli a scăzut catastrofal. Ei erau furați și mințiți în toate felurile posibile, însă poporul nu a făcut mare zarvă”.
În 2002, aproximativ 80 la sută din populația Rusiei trăia sub limita sărăciei. Destul de „puțin”, însă nimeni nu a protestat. Poporul rus a demonstrat încă o dată o capacitate incredibilă de a tolera incompetența și nesimțirea conducerii statului. Aceasta este principala tradiție a Rusiei, o reminiscență a perioadei de sclavie”.
Rușii au dus mereu războaie, de aici vine răbdarea și cruzimea lor. De asemenea, rușii se autoconsideră o națiune superioară altora. „Această idee și-a găsit locul în teoria despre superioritatea rasei slave. Rușii se uită cu dezgust atât la întârziatele Sud și Nord, cât și la dezvoltatul Vest. Rușii vor să fie primii mereu, să fie conducători. Ideea de vechime s-a imprimat în psihologia rusească”. Politica externă a Rusiei se bazează pe supremație: „Chiar și acum, când nu se poate numi nici cea de-a doua putere în lume, ea își ascunde cu greu tendințele dominatorii”.
În aceeași broșură este scris că „indiferent cât de mult s-ar strădui rușii să se europenizeze, nu le reușește să le semene. Mai mult se aseamănă cu tătarii. Mai concret, la exterior sunt o societate civilizată, însă în interior se găsește o umplutură pur rusească. După fațada ospitalieră este ușor de observat grosolănia lor. Rușii sunt slavi, iar „rus” în latină înseamnă „rob”.
Ideea de egalitate la ruși este stâlcită. „Rușii nu acceptă normele morale tradiționale. Contradicția a devenit o caracteristică a națiunii ruse: dintr-un punct de vedere – cumințenie și servilism, din altul – desfrânare; dintr-o parte – frica de conducere, din altă parte – dispreț pentru tradiție și respingere a principiilor general acceptate de moralitate și etică. Respectiv, rușii interpretează grosolănia drept o vitejie, lipsa disciplinei și haosul – democrație, iar servilismul drept virtute”.
Rușii nu știu să-și prețuiască istoria, își neagă memoria istorică: „Atitudinea lor față de istorie este la fel de radicală. De exemplu, ei consideră că tot ce este vechi trebuie respins, nu e nevoie de continuitate. Toate urmele din trecut trebuie șterse. Cea mai ridicolă este dorința lor de a schimba numele orașelor, străzilor și piețelor. Ei demolează monumente ca și cum evenimentele istorice ar fi niște povești și nu merită a fi amintite”.
În Rusia înflorește birocrația. „Nu contează câți oameni așteaptă la coadă, zece sau 100, funcționarii publici vor continua să lucreze în același ritm, fără să se grăbească, mai discutând cu colegii și sorbind din ceai. Nimic nu-i va face să-și schimbe regimul, nicio calamitate”.
Astfel, rușii nu au făcut altceva decât să lupte, ei nu au reușit să-și dezvolte propria limbă: „cunoscuta replică a poetului englez Jonson – „Patriotismul este ultimul refugiu al mizerabilului”, în traducere ar însemna: „Chiar și cel mai rătăcit om, respins de prieteni și societate, are șanse de supraviețuire, dacă în sufletul său s-a păstrat dragostea de patrie, ea fiind ultima lui șansă de a se salva”.
În Rusia nu există dragoste, în schimb există cultul sexului, care înlocuiește iubirea. În ziarele lor sunt publicate fără nicio reținere anunțuri despre angajarea fetelor în domeniul prostituției. Pentru politicieni „sexul este o metodă de a-și atinge scopurile. Mulți dintre ei, inclusiv parlamentari și guvernatori, întrețin deschis mai multe amante, iar partidul lui Jirinovski propune deschiderea bordelurilor”.
Rușilor, scriu chinezii, nu le este cunoscut sentimentul rușinii. „Cel mai uimitor este că lor nu le este niciodată rușine de ce au făcut. Dimpotrivă, ei găsesc mereu scuze”.
Nici în băutul alcoolului nu sunt buni rușii. „Pot să nu mănânce, dar nu pot să nu bea – o altă caracteristică specifică rușilor. Votca a devenit o importantă parte a culturii ruse. Alcoolul este elementul fără de care rușii nu pot și nici nu vor să trăiască. Dacă în alte țări se spune că „cel ce se scoală mai devreme își face bani de-o pâine”, atunci pentru ruși se poate spune că „cel ce se scoală mai devreme va avea ce să bea”. Chinezii amintesc despre faptul că Elțîn a fost alcoolic.
Rușii trăiesc cu frica și paranoia-n sân, ei văd peste tot doar dușmani. Rolul Serviciului Federal de Securitate este, în continuare, foarte important. „Aproape toate discuțiile telefonice sunt interceptate, iar, la dorință, serviciile secrete pot găsi ceva care să vă compromită”.
Într-un alt articol, numit „Comparații dintre China și Rusia”, chinezii scriu că țara lor a urmat exemplul Japoniei și Coreei de Sud, iar Rusia a mers pe urmele Africii sau, în cel mai bun caz, ale Americii de Sud.
Oleg Ciuvachin
Topwar.ru
Tradaptare Ana Gherciu
