Pe parcursul zilei de 16 martie, rând pe rând, fracţiunile parlamentare treceau pragul preşedinţiei. Nimeni şi nimic nu prevestea desemnarea lui Igor Grosu în calitate de candidat la funcţia de prim-ministru. Situaţia s-a schimbat la 180 de grade după ce Mariana Durleşteanu a anunţat că-şi retrage candidatura, anunţul fiind făcut în timp ce Igor Dodon se afla în preşedinţie, la discuţii cu Maia Sandu.
Mare lovitură pentru socialist, iar vestea retragerii candidatului său, cu siguranţă, a fost una neaşteptată pentru el. Faptul că Dodon, după consultări, ieşit în faţa presei, arăta un pic derutat şi lipsit de siguranţă, ar demonstra că retragerea Marianei Durleşteanu nu a fost coordonată cu el.
Altfel nu îmi explic de ce insista că doamna Durleşteanu rămâne a fi candidatul PSRM – Şor, în timp ce domnia sa anunţase clar – se retrage din cursă pentru că nu vrea, citez: “ca numele şi reputaţia mea să fie folosite pentru reglări de conturi între clanurile politice”.
Această retragere i-a creat preşedintelui Maia Sandu spaţiul de manevră necesar, semn că am asistat la un joc bine pus la punct, în care Mariana Durleşteanu a fost piesa principală.
Întrebarea: cine a convins-o pe Mariana Durleşteanu să-şi retragă candidatura într-un moment important, decisiv poate, al consultărilor?
