Proiectul minier a devenit un simbol al disprețului cu care românii cred că sunt tratați de către cei pe care i-au ales să îi conducă. Cei mai mulți dintre protestatari nu au fost în Munții Apuseni să investigheze avantajele și dezavantajele proiectului care încearcă de 14 ani să excaveze niște dealuri și să extragă aur cu ajutorul cianurii. Reacția lor față de acest proiect este, de cele mai multe ori, una emoțională, iar directorii proiectului au câte un răspuns pentru fiecare argument.

Nu le place proiectul pentru că va otrăvi pânza freatică (ceea ce e o speculație), pentru că va distruge munții (aceștia vor fi înlocuiți), va distruge patrimoniul cultural (minele în sine, care datează din perioada Imperiului Roman, dar, fără îndoială, se poate spune că se onorează spiritul minelor, deoarece acestea sunt ținute în funcțiune) și străinii fură avuțiile României (aceștia vor crea slujbe, vor plăti taxe, impozite și redevențe).
Cu toate acestea, cu cât cei care reprezintă Roșia Montană Gold Corporation încearcă mai mult să farmece formatorii de opinie, jurnaliștii și oamenii de afaceri, în speranța că punctul lor de vedere motivat va lămuri populația, aceștia eșuează. Și continuă să eșueze. De ce? Pentru că românii nu vor ca străinii să le arunce munții în aer și să le ia aurul folosind cianura. Iar conducătorii proiectului nu pot extrage aurul fără să arunce munții în aer și fără să folosească cianura.

Însă acum s-a transformat în altceva. A devenit un simbol al oamenilor care simt că au pierdut controlul asupra procesului democratic, în special când votează un guvern în 2012, care pare că își trădează promisiunea de a respinge proiectul minier.

Noua față a României

Tinerii s-au adunat să demonstreze prin social media, de la studenți la clasele de mijloc corporatiste, anticomuniști, mame care își duc copiii legați în jurul umerilor, sindicaliști, simpatizanți ai protestatarei pronaționaliste de 15 ani, Sabina, membri ai extremei drepte, suporteri ai cluburilor Steaua sau Dinamo, hippioți, Nicușor Dan, Teodor Paleologu, Remus Cernea, Claudiu Crăciun, Dan Perjovschi, hipsteri, toboșari bongo și un număr mare de câini Beagle (împreună cu proprietarii lor – nu au venit singuri).
Singurii absenți se pare că au fost protestatarii plătiți de partidele politice să acționeze ca agenți provocatori.
Altfel spus, aceștia erau persoane reale. Și ce i-a unit? Ei bine, pentru un străin ca mine, se părea că dragostea de țară. Un sentiment puternic de mândrie națională. Mândrie față de mediul înconjurător. Față de istorie. Față de cultură. Un sentiment că li s-a luat din mâini conservarea acestui mediu, istorii și culturi, de către o elită care pare că rămâne la putere, indiferent de rezultatul alegerilor.

Dar, sensibilitatea, care este proecologică și pronaționalistă pare că se acutizează.
Pe unul dintre obrajii protestatarilor se putea vedea simbolul frunzei verzi și roșii al mișcării Salvați Roșia Montană, în timp ce pe celălalt era desenat tricolorul României.
Este o nouă față a României.

Michael Bird, jurnalist din Marea Britanie
Sursa: contributors.ro. Traducere de Corina Mica