Mari păcate faţă cu omenirea a comis în decursul istoriei partita reacţionară, mult sânge a vărsat ea, şi cele mai negre, înspăimântătoare pagini ale istoriei omenirii sunt scrise de mâna reacţiunii, pătată de sângele martirilor. Ştiu că momentul în care trăieşte imperiul rus, cu care o soartă teribilă a legat destinele ţării mele, este greu, este din cele mai grele; dar cine, fiind om, cine, având măcar o trăsură de acea fiinţă care, împodobită cu o cunună de spini, poartă falnicul şi îngrozitorul nume de Ecвe homo, cine zic, îşi poate reţine lacrimile compătimirii văzând că se comit acte de represiune asupra tinerimii eroice care singură poartă în sânul său viitorul omenirii întregi! (…)
…V-am zis deja că părul mi se ridică în cap când citesc cele scrise astăzi de presa rusă. Dar să vă dau câteva mostre din actuala literatură rusă: Novorossisky Telegraph, de exemplu, scrie, vorbind de Chişinăul şi de fetele noastre, eleve de la gimnaziul de fete: „Este îngrozitor să ocheşti pe tinerele noastre gimnaziste, poporul ştie că acolo, la Petersburg, prototipele lor nu sunt străine crimei de la 1 martie, şi ele se plimbă pe la noi, în Chişinău, cu feţele vesele, cu surâsul chiar pe buzele lor tinere – şi în ce moment!… O schinteie, o schinteie numai şi acest popor le va rupe în bucăţi”.
Ce este aceasta? O aţâţare infamă! O aţâţare contra copilelor!
Un alt ziar, Petersburgskie Vedomosti, scrie: „Trebuie forţată opinia publică nepăsătoare, ca ea însăşi să ia în mâinile sale opera stârpirii nihilismului. Este mai onest ca tatăl şi mama să-şi omoare copilul său, decât a-l ascunde şi a-l răpi din mânele Nemesidei”.
Aşadar, să se răscoale tatăl contra propriului său fiu, mama să puie în lanţuri pe copilul său. Mâine se va cere de la părinţi să-şi omoare însăşi progenitura lor.
Nu e deloc plăcut pentru un om conştiincios şi onest de a fi silit să meargă înotând până la genunchi în acea pătură de ferocitate necumpănită şi brutală; iată în ce stare de ignoranţă este adusă literatura poporului rus. Şi cunoaşteţi bine cât de periculoasă este intuiţia presei în momente de reacţiune. Citeşti şi-ţi este ruşine pentru omenire.
Ziarul Moskovsky Vedomosti propune simplu şi lămurit desfiinţarea universităţilor: „Să se închidă pentru treizeci-patruzeci de ani şcoalele superioare – zice el – cari au devenit o adunătură de revoluţionari deghizaţi în haine de student; să se proclame o stare de asediu aspră şi să se spânzure astăzi chiar vreo sută de mizerabili pentru salvarea miilor de tineri cari mâine vor fi atraşi în crime de către trădători”.
Ce putem aştepta de la însuşi poporul imperiului rus dacă aceia cari trebuie să fie conducătorii săi intelectuali întorc pânza lor la orice vânt şi se supun cu umilinţă sau cu ipocrizie exiginţilor momentului?!
Teribil şi plin de sânge este limbajul presei ruse, teribile pot să fie fructele ce se vor culege din toate acestea.
Sub impresiunea viziunilor negre şi presimţirilor îngrijitoare vă scriu această corespondenţă; nouri plini de fulgeri să grămădesc la orizontul nostru şi biata Basarabia va fi nevoită să ia partea sa din acest viitor plin de nesiguranţă şi de decepţiuni…
Basarab
Chişinău, 16 martie 1881
