Aceasta a fost pe la 1813, pe timpul când acest ţar trămitea la Chişinău pe cel d-întâi guvernator al său. „Nu uita, i-ar mai fi zis împăratul, – nu uita că Basarabia pe care o vei cârmui este numai o piatră din fundamentul unui edificiu măreţ care se va înălţa…” Edificiul nu s-a putut înălţa până acum şi aproape toţi oamenii de stat ai guvernelor cari s-au succedat de atunci în Rusia şi-au pierdut iluziunile măreţe dară efemere ale lui Petru cel Mare; singuri panslaviştii extremi mai ţin la planul acestui împărat care n-a scăpat din mâinile turcilor şi tătarilor în lupta de la Prut decât graţie frumuseţii soţiei sale Katerina care a petrecut noaptea sub cortul marelui vizir, în lagărul tătarilor.
Ei bine, ce-au făcut guvernul rus, împăraţii cari s-au succedat de atunci până acum pe tronul despotei moscovite pentru această frumoasă ţară, răpită prin înşelăciune din trupul Moldovei la 1812. Basarabia, în adevăr, este partea cea mai fertilă, cea mai avută, cea mai frumoasă, cea mai binecuvântată a actualului imperiu rus. Încadrată într-un cadru ale cărui margini sunt Prutul, Dnistrul şi Marea Neagră, fiind aproape de două debuşeuri măreţe la sudul său – de Odessa şi Galaţi – natura a înzestrat-o cu toate darurile ei; aci sunt câmpiele nemărginite, acoperite cu lanurile de grâu, orz, porumb ce se pierd la orizont; aci sunt păşuni abundente pentru a îndestula trebuinţele unor turme nenumărate de oi şi vite cornute; aci sunt plantaţiuni de tutun care satisfac gusturile fumătorilor celor mai pretenţioşi; aci sunt plantaţiuni de sfecle ce se transportă pe la fabricele de zahăr, ce se fabrică prin guvernămintele limitrofe şi în Basarabia; în fine aci sunt viile ce regalează cu vinurile basarabene pe satrapii ruşi din Odessa, Kiev şi chiar din capitală. Principele Oldembursky şi marele duce Vladimir nu beau decât vinul nostru basarabean. Apă îndestulătoare, apă pretutindeni, poduri, climatul modest , aerul sănătos – toate sunt adunate în această ţară binecuvântată dar nenorocită. Analizând toate acestea, este foarte logic a crede că poporaţiunea acestei ţări trebuie să fie foarte avută şi fericită, este foarte logic a crede că activitatea producătoare a oamenilor din această ţară se urcă la un nivel corespunzător cu fertilitatea pământului. Dar, horribile dictu, contrariul este, în realitate, o nulă dezesperată [care] indică locul Basarabiei în tablourile statistice ale Rusiei în toate rubricile activităţii sale economice.
Deschideţi paginele cărţilor economice şi vă veţi convinge că nu există în imperiul întreg nici o provincie unde activitatea omului şi a societăţii întregi să ajungă la o amorţeală aşa de dezesperată cum o găsim la noi, în biata Basarabie. Sub mâna grea a despotismului rus încet-încet au murit prin inaniţiune, prin anemie toate forţele vitale ale poporului român, plin de viaţă, stimulat de un temperament vioi al omului de sud – nervos, impresionabil, pătrunzător şi activ. Poporul român din Basarabia ne înfăţişează tabloul oribil al revoluţiunii antice ale robului Spartacus. De la Dnistrul şi Tisa calea spre Bucureşti se află marcată prin cadavrele românilor răstigniţi pe cruci, plantaţi de germani şi ruşi. „Cinci mii de cruci au fost plantate pe partea dreaptă a marii căi care ducea la Roma”, scrie istoricul antic vorbind despre răscoala robilor. Ce va zice însă istoricul nepărtinitor al contimporaneităţii când va aduna materialul indispensabil pentru a scrie istoria poporului român din Basarabia? Unde e cauza acestei amorţeli care ne-a incatenat, mă veţi întreba desigur, pentru ce progresul a stat pe loc şi ne-a părăsit cu desăvârşire? Aprofundaţi cestiunea şi fără ca să vă zic veţi putea înţelege sorgintea răului! Basarabia n-a fost şi nu este cârmuită de către ruşi decât din punctul de vedere al unei ţări învinse, cotropite. Toate sforţările Rusiei în ceea ce priveşte această parte a imperiului n-au fost şi nu sunt decât punerea în practică a tuturor mijloacelor apte a despopula ţara de populaţiunea indigenă, pentru a o repopula apoi cu elemente slave care vor preface această parte integrantă a României într-o ţară rusească.
Basarab,
Chişinău, 26 aprilie 1882
