Însă până atunci, orice arheolog depune mult efort fizic pentru a le scoate din pământ. Ca să ne convingem și noi cum se muncește pe șantier, ne-am deplasat în satul Lipoveni, raionul Cimișlia și am pus mâna pe hârleț.

Satul Lipoveni se află pe coasta unui deal pe care cea mai răsărită clădire este cea a școlii. Drumul șerpuiește pe lângă aceasta, trece de grădiniță, cimitir, iese din sat, o ia pe lângă lanuri de porumb apoi se lasă la vale și ne duce spre o nisipărie largă năpădită de buruieni. Pe unul din maluri, profitând de răcoarea de dimineață, lucra de zor o echipă de tineri în niște gropi care semănau cu urmele unor cuptoare. În altă parte, pe același mal, arheologul și profesorul de la USM Sergiu Matveev identificase deja urmele unui alt cuptor pe care trebuia să-l descoperim de straturile de pământ. După pregătirea careului, am luat hârlețele și am început să săpăm. Ne-a luat aproximativ o oră ca să aruncăm 20 cm de cernoziom și să răzuim fundul noii gropi. Ochiul neantrenat a început să identifice totuși diferite cioburi și fragmente de oase de animale, pe care le adunam într-o pungă. Apoi unul din studenții care ne ghida a examinat terenul cu detectorul de metale. Nu am descoperit comori, ci numai bucăți de sârmă și cuie ruginite. Oricum așteptam cu încordare ca dispozitivul să semnalizeze prezența unor metale în pământ. Cât lucram, s-a oprit lângă noi un tractor, a ieșit din el un om și ne-a întrebat dacă nu căutăm cumva bombe. El a venit, de fapt, împreună cu alți doi consăteni, să extragă nisip. Oamenii din satele din zonă nici acum nu înțeleg că locul de unde ei au extras zeci de ani nisip este un sit arheologic de mare importanță, unde au fost atestate urmele unor așezări umane străvechi.

Pe 8 metri pătrați au fost descoperite 11 cuptoare străvechi

„Distrugeau mormintele și lua vase ca amintire”

Vestigiile arheologice de la Lipoveni au fost descoperite pentru prima dată în 1958, în baza informației localnicilor care au descoperit vase de lut în timpul extragerilor de nisip de pe dealul din partea de nord a satului. Atunci arheologii doar au fixat existența sitului, dar nu au intervenit cu săpături, lăsând locul pe seama oamenilor din localitățile din jur. Rezultatul a fost unul distrugător. „Cea mai mare pierdere pe care am avut-o este cimitirul satului din perioada marilor migrații (sec. III-IV d.Hr.) care cred că a avut câteva zeci de morminte foarte bogate, cu vase întregi de producție locală, cât și import din Imperiul Roman. Cercetările noastre din ultimul timp confirmă că această necropolă nu mai este. Cimitirul a rămas în zona complet excavată de nisipuri”, ne spune cu regret arheologul Sergiu Matveev. Oamenii extrăgeau nisip, găseau mormintele și, dacă descopereau obiecte interesante, le lua în calitate de suvenire. „Am găsit mai multe vase întregi la locuitorii satului, unele vase le luau ca amintire. Am văzut la un locuitor din satul vecin un vas străvechi păstrat în mobilier alături de vesela de cristal”, povestește profesorul. Doar după ce istoricii au vorbit cu autoritățile locale, numărul extragerilor de nisip s-a redus în zona săpăturilor arheologice. Acum se știe că la Lipoveni este un sit cu mai multe nivele de locuire, cele mai timpurii fiind din epoca fierului (secolele IX-VIII î.Hr.), după care urmează civilizația getică cu secolele V-III î.Hr., și cel de-al treilea nivel bogat în vestigii arheologice revine secolelor III-IV d.Hr., în perioada marilor migrații. Pe lângă aceste trei niveluri, sigur atestate, există și două niveluri atestate doar prin fragmente sporadice, niște descoperiri de ceramică din perioada culturii Cucuteni-Tripolie (circa 5500 de ani în urmă) și perioada medievală (aprox. sec. XVI).

„Creșteau vite în cantități enorme”

Săpăturile de salvare la Lipoveni au demarat acum trei ani. În vara aceasta, Facultatea de Istorie a Universității de Stat s-a aliat cu Agenția Națională de Arheologie pentru a continua săpăturile pe teritoriul fostei așezări omenești. Pe parcursul ultimilor doi ani au fost descoperite două cuptoare de gospodărie, care, presupun arheologii, au fost folosite pentru prelucrarea secundară a bronzului. În timpul săpăturilor au fost găsite de asemenea piese de podoabă, de uz casnic, unelte de muncă și o colecție foarte vastă de veselă, atât de producție locală din cele trei perioade, cât și de import de origine grecească și romană. Pe lângă diverse cioburi, pe terenul sitului se găsește o cantitate mare de oase. Prezența lor sugerează cu ce s-au ocupat oamenii cu câteva mii de ani în urmă pe aceste meleaguri. „Analizele osteologice au indicat că până la 90% din oase aparțin bovinelor, asta însemna că localnicii de altădată se ocupau cu creșterea vitelor cornute în cantități enorm de mari. Pe lângă vaci, au fot identificate și resturi de porci, oi, capre, mai puțin cai. În afară de aceasta oamenii se ocupau cu agricultura, era bine dezvoltat meșteșugăritul în os, fier, bronz și lemn”, relatează Sergiu Matveev.

Arheologii au găsit numeroase fragmente de oase de animale și cioburi de ceramică

Puțini sunt atrași de arheologie

Cot la cot cu profesorul Sergiu Matveev lucrau cinci studenți voluntari de la Facultatea de Istorie. Ei sunt printre puținii studenți care au îndrăznit să îmbrățișeze meseria de arheolog. Cel puțin asta înțelegem stând de vorbă cu unul din ei, Artemis Bălan, masterand în anul I. „Orice experiență practică este importantă pentru un arheolog începător. Sunt destule posibilități de a participa la săpături, oferta este mare. Din păcate, interesul tinerilor pentru arheologie este scăzut. De vină sunt mai multe motive, cum ar fi salariile mici în domeniu și posibilitățile limitate de angajare”, ne spune studentul. Cât despre noi, cei de la redacția TIMPUL, experiența de la Lipoveni ne-a stârnit doar pofta de a lucra pe un șantier arheologic.