Profitand de amabilitatea redactiei cotidianului TIMPUL, care s-a angajat sa gazduiasca, in cadrul unei „polemici” academice, si alte opinii vizavi de problemele abordate in articolul dlui Ion Varta „Sa reabilitam prestigiul si verticalitatea Academiei…”, articol ce a provocat in mediul stiintific, dar si in societate reactii controversate, venim si noi, la judecata cititorului, cu unele reflectii in privinta unor afirmatii din articolul mentionat. Prin prezentele notite se urmareste scopul de a limpezi unele lucruri abordate in declaratiile emotionale ale stimatului profesor.
La inceput, pentru a remarca acele evidente schimbari pozitive, care s-au produs in Academia de Stiinte a Moldovei in ultimii ani, ar trebui sa revenim succint asupra situatiei care a precedat aceste transformari. Nu e cazul sa demonstram ca perioada de tranzitie a societatii moldovenesti (ultimul deceniu al secolului al XX-lea – inceputul secolului al XXI-lea) reprezinta o adevarata suprapunere de crize, in cadrul carora stiinta era supusa unor privatiuni mai dureroase decat o merita. Declinul socio-economic, insuficienta mijloacelor financiare (in raport cu PIB alocatiile bugetare pentru stiinta s-au redus de la 0,38% in anii 1996-1997 la 0,17% in anii 2000-2001), plasarea stiintei, inclusiv a Academiei de Stiinte, la limita inferioara a valorilor si prioritatilor nationale au provocat un sir de fenomene negative, care au condus la inrautatirea brusca a situatiei in sfera stiintei, ale carei dimensiuni si efecte o caracterizau ca stare de stagnare si criza.
Implicarea insuficienta in elaborarea si realizarea unor strategii si conceptii fundamentale de interes national, programe si proiecte de importanta vitala pentru dezvoltarea durabila a tarii si imbunatatirea calitatii vietii a populatiei, mecanisme ale dezvoltarii economiei de piata si de constituire a societatii moderne si a statului de drept in conditiile concrete ale Republicii Moldova au stirbit prestigiul si imaginea Academiei de Stiinte in societate. La agravarea situatiei a contribuit si faptul ca intre ASM si guvernare nu s-a sustinut un dialog, un regim favorabil de conlucrare, aceasta ruptura fiind una dintre cauzele tensiunii intre ambele parti. In asemenea imprejurari s-a creat o situatie paradoxala cand stiinta si guvernarea existau si functionau in paralel, provocand impresia ca stiinta se dezvolta in sine si pentru sine, iar statul era indiferent de soarta stiintei si realizarile ei.
Atat comunitatea academica, cat si guvernarea au constientizat imposibilitatea depasirii crizei in sfera stiintei si crearii unor premise favorabile dezvoltarii ei fara o reformare radicala a intregului sistem al stiintei si, in primul rand, a Academiei de Stiinte. Dar, in conditiile in care sectorul privat manifesta o atitudine rezervata fata de stiinta solutionarea acestei si altor probleme cardinale legate de viitorul stiintei si al tarii era irealizabila fara o schimbare a atitudinii statului fata de stiinta, fara o sustinere reala din partea puterii, fara instaurarea unor relatii de parteneriat intre Academia de Stiinte si guvernare. Un factor care a impulsionat si a mobilizat comunitatea academica spre reformarea sferei stiintei a constituit interviul presedintelui tarii Vladimir Voronin acordat unui ziar din Chisinau la inceputul lui februarie 2004. In interviu s-a atras atentia comunitatii stiintifice, indeosebi a celei academice, asupra pericolului desfiintarii ASM in calitate de institutie de cercetare in caz daca ea nu va purcede la actiuni radicale in vederea depasirii starii de criza, reformarii Academiei de Stiinte si implicarii ei mai eficiente in solutionarea problemelor vitale ale tarii.
Reforma stiintei si a Academiei de Stiinte s-a realizat in conformitate cu prevederile Codului cu privire la stiinta si inovare al R. Moldova, la elaborarea si implementarea caruia un rol important ii revine conducerii ASM in frunte cu academicianul Gheorghe Duca. Dintre multiplele principii si clauze fundamentale cuprinse in Cod as vrea sa evidentiez doar una, extrem de principiala in sensul sustinerii si promovarii autonomiei comunitatii stiintifice: pentru prima data in legislatia nationala sunt reglementate relatiile de conlucrare intre guvernare si comunitatea stiintifica in persoana Academiei de Stiinte, ambele parti fiind tratate drept partenere. Atributiile si angajamentele concrete ale partilor contractante sunt stipulate in Acordul de parteneriat intre Guvern si ASM, care fiind incheiat pe un termen de patru ani, anual se completeaza cu un contract aditional. In contextul dat, afirmatia ca in rezultatul relatiilor de conlucrare cu guvernarea „ASM a fost transformata intr-o umila sluga a unui regim dictatorial” este una declarativa. Ramanem in asteptarea ca o asemenea conlucrare va continua cu toate guvernarile indiferent de culoarea lor politica.
Nu va fi o exagerare daca vom sustine ca anume datorita acestei conlucrari si eforturilor depuse de intreaga comunitate stiintifica din tara in ultimii ani in sfera stiintei s-au conturat un sir de schimbari pozitive. Vom enumera doar vreo cateva dintre ele, pe exemplul Institutului de Istorie, Stat si Drept. Astfel, in anii 2005-2008 alocatiile bugetare au sporit de la 1026 mii lei la 5026 mii lei (4,9 ori), iar cheltuielile per colaborator au crescut de la 20,5 mii la 59,1 mii lei (2,9 ori). In perioada respectiva, salariul lunar mediu al unui colaborator s-a majorat de la 1056 lei la 3016 lei (2,9 ori). Desigur, volumul remunerarii muncii cercetatorului este net inferior cerintelor minimale de asigurare a unui nivel de viata decent, fiind incomparabil cu cel al colegilor din tarile vecine.
Aici nu e vina conducerii organizatiilor stiintifice. Salarizarea colaboratorilor se efectueaza in stricta conformitate cu cadrul juridic existent, iar gestionarea mijloacelor financiare publice este monitorizata rigid de catre Ministerul Finantelor, care nu permite utilizarea lor in alte scopuri decat in cele preconizate. Si totusi, in comparatie cu anii de pana la reformarea Academiei de Stiinte salariul colaboratorilor institutiilor academice s-a majorat considerabil. In 2002 in ASM salariul mediu lunar era de doar… 477 lei, constituind 41,5% in raport cu bugetul minim de consum si 68,3% din salariul mediu lunar in Republica Moldova. Aceste cifre nu mai au nevoie de a fi comentate.
Totodata, nu putem sa nu-i dam dreptate lui Ion Varta in ceea ce priveste insuficienta mijloacelor financiare intru sustinerea mai efectiva a unor componente importante ale cercetarii stiintifice: delegarile de documentare la arhivele si bibliotecile din afara republicii, „editarea lucrarilor si monografiilor cercetatorilor din cadrul institutiilor academice”, alocarile la aceste capitole fiind modeste in comparatie cu necesitatile reale. Intr-adevar, editarea a cate 50-100-150 de exemplare a lucrarilor stiintifice compromite efectul social al cercetarilor, diseminarea cunostintelor istorice. Este anormal cand lucrarile din domeniul stiintelor umanistice nu sunt difuzate bibliotecilor publice si celor ale institutiilor de invatamant liceal si superior. Nu este inteleasa de asemenea interdictia comercializarii lucrarilor stiintifice, al carei venit ar putea fi varsat in bugetul de stat sau acumulat pe un cont aparte pentru editarea altor lucrari. Ar fi oportun de identificat, la nivel national, politica editarii lucrarilor stiintifice, un model de finantare a editarii lucrarilor stiintifice reprezentative prin concurs cu difuzarea lor ulterioara bibliotecilor din republica.
Probabil, cel mai discutabil, controversat si dureros, din punct de vedere psihologic, aspect al reformei sferei stiintei si inovarii il constituie optimizarea retelei institutionale a organizatiilor stiintifice publice realizata prin hotarare de guvern, care si astazi provoaca discutii aprinse si in contradictoriu. Ar fi riscant sa-mi asum responsabilitatea sa judec asupra justetei comasarii institutiilor in fiecare caz aparte, insa un lucru este evident: la scara nationala numarul lor s-a redus de 2,5 ori. Pe intregul parcurs al anului 2005 aceasta problema a fost pusa in discutie in repetate randuri, fiind expuse diverse viziuni. Cu parere de rau, nu s-a vrut a fi inteles specificul stiintelor umanistice, a fi auzita opinia celora care au optat impotriva comasarii institutelor de profil umanistic, pronuntandu-se impotriva gigantomaniei.
In asemenea situatie s-a considerat oportun de a comasa Institutul de Istorie si Sectia de Stat si Drept, avandu-se in vedere ca ambele discipline stiintifice isi pot unifica eforturile in privinta studierii unui sir de probleme de cercetare comune sau tangentiale: aspecte de istorie a dezvoltarii statului moldovenesc si a relatiilor diplomatice, constituirii si evolutiei administratiei publice centrale si locale, a dreptului cutumiar, interpretarea juridica a unor fenomene istorico-politice si viceversa s.a. Institutul de Istorie reorganizat in Institutul de Istorie, Stat si Drept n-a suferit pierderi umane, efectivul lui de cercetatori s-a mentinut la acelasi nivel, n-au fost modificate nici directiile stiintifice si nici tematica de cercetare.
Comasarea acestor doua institutii n-a fost efectuata pentru totdeauna, daca e cazul se poate de revenit la examinarea la rece a problemei respective, tinandu-se cont totodata de faptul ca in anul 2010 expira termenul de executare a planurilor de cercetare pe anii 2006-2010 (o eventuala reorganizare anticipata nu va favoriza realizarii lor) si va avea loc concursul ordinar pentru ocuparea functiilor de conducere si stiintifice ale institutului.
Pentru mine este o enigma prin ce s-a „compromis” elaborarea studiului de sinteza „Istoria Moldovei” in mai multe volume, care abia se afla la inceput de cale. Ca coordonator de program, imi asum toata responsabilitatea declarand ca asupra coordonatorilor de proiecte nu s-a exercitat nicio presiune din partea cuiva in privinta selectarii „membrilor colectivului de autori in baza […] principiului de loialitate fata de regimul comunist”. Dimpotriva, coordonatorilor de proiecte li s-a acordat deplina incredere si libertate in selectarea executorilor, care vor fi atrasi la elaborarea compartimentelor volumelor pe masura realizarii planului de cercetare.
Dl dr. Ion Varta, ca si fiecare cetatean al R. Moldova, are dreptul la opinie. Dupa mine, daca autorul s-ar fi documentat, multe din chestiunile abordate si invinuirile aduse Academiei de Stiinte in general si academicianului Gh. Duca in particular nu se mai puneau sau, cel putin, tonalitatea demersului, pe alocuri agresiva si fara drept de apel, ar fi fost mai joasa. Prin activitatea sa rezultativa, promovarea valorilor nationale veritabile si a personalitatilor de cultura notorii, prin implicarea activa in viata social-economica si culturala a tarii, prin facerea a mai multor lucruri bune Academia de Stiinte a Moldovei a pornit ferm pe calea restabilirii imaginii si prestigiului ei in societate (asta nu inseamna ca ea nu mai schiopateaza, nu mai comite greseli), fiind apreciata la justa valoare pe plan international. Una din dovezile multiple serveste convocarea, la Chisinau, a mai multor reuniuni internationale cu participarea conducerii academiilor de stiinte din Europa Centrala, de Sud-Est si Est, a organizatiilor stiintifice internationale si europene.
In calitate de organizator al stiintei si savant academicianul Gheorghe Duca, presedintele Academiei de Stiinte a Moldovei, s-a marcat ca o personalitate de inalta reputatie, el este bine cunoscut in mediul academic (si nu numai) din tara si din afara ei. Cantarul faptelor arata ca Domnia Sa este o persoana potrivita la locul potrivit si la timpul potrivit.
Dr. Ion Jarcutchi,
directorul Institutului de Istorie, Stat si Drept al ASM
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
