Simona Halep, omul anului în România: Viaţa şi ascensiunea fetei care n-a jucat niciodată cu păpuşile

42 de ani! Atât a aşteptat România până să aibă o jucătoare de tenis care să ajungă pe locul 1 în lume. La 3 noiembrie 1975, atunci când s-a introdus ierarhia computerizată WTA, tenisul românesc feminin „trăia“ prin Virginia Ruzici, campioană la French Open în 1978.

La 9 octombrie 2017, ziua în care Simona Halep a devenit, în mod oficial, liderul clasamentului WTA, aceeaşi Virginia Ruzici, acum managerul Simonei, a recunoscut că nici măcar ea n-a îndrăznit să viseze că Simona va ajunge atât de sus, acolo unde nu mai fusese nicio româncă până atunci.

Cum se naşte însă un astfel de talent? Ce calităţi îl deosebesc la o vârstă fragedă de alţi copii? Şi de ce îţi trebuie o doză destul de mare de nebunie ca să-ţi îndrumi copilul spre sportul de performanţă? „Weekend Adevărul“ răspunde la aceste întrebări cu povestea vieţii celei care a scris istorie şi a făcut ca, astăzi, tenisul feminin să fie un sport mai urmărit decât fotbalul în România.

„Racheta era mai mare decât ea“

Simona Halep s-a născut la 27 septembrie 1991 la Constanţa, într-o familie de aromâni. Ea a copilărit într-o casă modestă, din Piaţa Chiliei, pe care părinţii ei, Stere şi Stania au cumpărat-o în anul 1990. Vacanţele şi le petrecea, uneori, la bunicii săi din partea tatălui, la Stejaru, judeţul Tulcea. Bunica, pe care o cheamă tot Simona – Halep senior a respectat tradiţia aromânilor şi le-a pus copiilor numele prinţilor – şi-a amintit cu mare drag de copilăria nepoţicii Simona: „O chemam la masă să mănânce, dar nu voia. Se mai certa cu verii ei mai mari, că se băga în joaca lor, dar tot nu se lăsa“.

Legătura dintre Simona Halep şi tenisul s-a stabilit datorită lui Nicolae, fratele ei mai mare. Dusă lângă teren pentru a vedea antrenamentele acestuia, Simona s-a plictisit într-o zi, a luat racheta în mână şi a intrat pe teren. „Am vrut ca măcar băiatul meu să urmeze sportul. Eu am fost fotbalist la Săgeata Stejarul. Eram atacant. Locuiam la ţară şi părinţii mei n-au avut posibilitatea să mă sprijine“, şi-a amintit tatăl Simonei. Nu băiatul însă avea să-i îndeplinească visul, ci fata sa.

Când era mică, Simona era băieţoasă. Nu voia să se joace niciodată cu păpuşile şi prefera să bată mingea pe stradă, să joace fotbal! „Nu purta fustiţă. Acum nu-i place echipamentul de tenis pentru că are fustă“, a spus mama sa, Tania Halep. N-a trecut mult până când Simona a fost văzută de profesorul de sport Ioan Stan de la Liceul Economic.

„Avea, cred, vreo patru ani şi jumătate când profesorul mi-a spus: «Aduceţi-o la mine». Avea Simona o rachetă de tenis mai mare decât ea“, a povestit Stere Halep. Antrenamentele la tenis, istovitoare pentru alţi copii de vârsta ei, inclusiv pentru fratele mai mare care a şi lăsat racheta la scurt timp, erau pentru Simona o joacă. De mai multe ori pe săptămână, fata mergea însoţită de părinţi la antrenamente. Uneori, avea şi câte două şedinţe pe zi. „N-am avut păpuşi, n-am avut altceva. Jucam fotbal, jucam tenis, făceam fileu din aţă, am găurit asfaltul şi am băgat doi stalpi şi jucam tenis, si în casă la fel, am făcut un mini teren de tenis şi jucam cu fratele meu“, a rememorat Simona Halep.

„La cinci ani, alerga ca o adevărată sportivă“

Antrenorul Ioan Stan a pus ochii imediat pe fetiţa de patru ani şi puţin. „Avea ţinută de sportivă de mică. Am văzut-o şi le-am spus părinţilor: «O iau la tenis». Mi-a plăcut mult. Avea o mobilitate extraordinară. La cinci ani, alerga precum o sportivă, deşi era cât racheta de mică. Promitea mult“, a explicat Ioan Stan.

Acesta a lucrat doi ani cu Simona la Club „Castel“ din Mamaia. „La început, pregătirea n-a fost foarte intensă, două, trei antrenamente pe săptămână, întrucât era foarte mică. N-am ajuns cu ea la concursuri, că nici nu erau întreceri pentru vârsta ei. Am încercat să-i transmit totul într-o manieră frontală. Am vrut să ştie tot. Am lucrat cu ea toate elementele. Era o fetiţă harnică, modestă, talentată şi inteligentă. Avea o inteligenţă nativă. Nu i-am zis de două ori că trebuie să strângă mingile. Era harnică şi conştiincioasă. Nici nu mai întorceam capul, pentru că ştiam că ea îşi vede de treabă. Avea o îndemânare aparte. Alerga, sărea, aprecia corect loviturile şi avea imaginaţie în joc. Se vedea limpede că e un copil cu chemare pentru sport, în general, şi pentru tenis în special“, a continuat primul antrenor al Simonei Halep.

După Ioan Stan, au urmat alţi tehnicieni pe care acesta a ţinut neapărat să-i menţioneze. „Eu am pus prima cărămidă, am fost primul care a avut răbdarea să stau în soare şi să strâng mii de mingi. Ar fi o impietate din partea mea să nu-i amintesc şi pe cei care au lucrat apoi cu Simona, primii după mine fiind Nicuşor Ene, Daniel Dragu, Liviu Panait şi Radu Popescu. Ei au construit în continuare casa. Am sperat mereu că va fi una frumoasă. Am o apreciere deosebită pentru ei“, a adăugat Ioan Stan.

„O să te rogi de ea să-i cari geanta“

Simona a preluat ştafeta la tenis de la fratele ei, Nicolae, însă au fost şi momente în care, ca orice copil, acesta îşi tachina sora mai mică: „Lasă-te de tenis!“. Erau momentele în care glumele băiatului erau taxate de antrenorul Ioan Stan: «Nicuşor, ai să te rogi de ea să-i cari geanta»“. Ca o ironie a sorţii, exact asta se întâmplă acum! Când o întâmpină pe Simona la întoarcerea din turnee, primul lucru pe care îl face Nicolae e să-i ia, râzând, geanta.

Sprijinul părinţilor a contat enorm în ascensiunea Simonei. Până să ajungă să cheltuiască sume importante pentru cariera ei sportivă, Stere şi Tania au „cheltuit“ timp pentru fata lor. „Mama sa venea cu ea la antrenament şi o aştepta până la finalul şedinţei de pregătire. De multe ori o şi ajuta la strângerea mingilor. Oricum, nu era uşor să vii vara la Club Castel prin aglomeraţia din Mamaia. Tatăl Simonei era mai mereu plecat, dar, când au început concursurile, o ducea în deplasări, călătorea cu ea“, a povestit Ioan Stan.

Acesta a lucrat cu Simona nu doar tehnic, ci şi din punct de vedere mental. „Ea a fost şi rămâne un copil bun. Am încercat să-i transmit ceva din spiritul meu. I-am interzis să mai arunce racheta şi să comenteze nereuşitele. I-am spus mereu că pe teren ai nevoie de un comportament superior. Trebuie să-ţi respecţi adversarul. Să ai un Dumnezeu, să te temi şi să dai dovadă de smerenie. Să fii umil. Să rămâi cu picioarele pe pământ şi să nu exacerbezi victoria“, a spus Stan. Antrenorul şi eleva ei au ţinut legătura şi după ce colaborarea dintre ei s-a încheiat. „Îi urez să fie sănătoasă şi să urce cât mai sus în topuri. Îmi va face o plăcere deosebită să o văd la casa ei şi cu copii, peste ani“, a adăugat Ioan Stan.

Finalele Simonei Halep în circuitul WTA *Câştigate (15): 2017 – Madrid; 2016 – Madrid, Bucureşti, Montreal; 2015 – Shenzhen, Dubai, Indian Wells; 2014 – Doha, Bucureşti; 2013 – Nürnberg, ‘s-Hertogenbosch, Budapesta, New Haven, Moscova, Sofia.

*Pierdute (12): 2017 – Roma, Roland Garros, Cincinnati, Beijing; 2015 – Toronto, Cincinnati; 2014 – Madrid, Roland Garros, Turneul Campioanelor; 2012 – Bruxelles; 2011 – Fès; 2010 – Fès.

Cele mai bune rezultate la turneele de Grand Slam *Australian Open: Sferturi (2014, 2015) *French Open: Finalistă (2014, 2017) *Wimbledon: Semifinale (2014) *US Open: Semifinale (2015)

Sursa: Adevarul.ro