Șobolanii

Pentru că am fost asaltat în ultimul timp de mai mulți jurnaliști de la diferite posturi tv și radio, cât și de mulți oameni de rând cu întrebări și doleanțe de comentariu referitoare la ce se întâmplă pe la noi și ce va fi. Compătimesc oamenii de ziar, tv și radio, analiști, bloggeri și alte categorii angrenate în procesul de analiză a situației din R. Moldova. Este o ocupație ingrată și riscantă încercarea de a limpezi cât de cât situația dintr-o țară imposibil de a fi analizată și înțeleasă, deoarece ajungi să te cretinizezi completamente și să nu mai înțelegi nimic. Din acest considerent îmi rezerv libertatea de a comenta și alte lucruri, de obicei nobile și frumoase, pentru că altfel ajung să cad și eu în ridicol. Asta nu înseamnă că mă detașez complet de context, din contra, îmi place să-l observ și uneori să mă amuz. Da, să mă amuz. Pentru că fără o doză de umor și ironie, de multe ori autoironică (fie-mi iertată tautologia), nu poți supraviețui pe acest tărâm al debilității politice și sociale. Prin urmare, cum zice o vorbă din popor, mai răruț și mai drăguț. Dar și un pic altfel, popular.

Mai pe limba poporului, din anul 1991, dar poate și mai înainte, R. Moldova este devorată de niște șobolani. Politici evident. O specie aparte de șobolani. Unii mai comuniști, alții mai democrați, alții mai europeni, alții mai euroasiatici. Printr-o simplă căutare pe google am aflat câteva lucruri interesante despre această specie ciudată, care se referă și la șobolanii noștri politici. Spre exemplu că au apărut cu 48 milioane de ani în urmă, adică înaintea oamenilor. Prin urmare șobolanismul este anterior umanității și umanismului. În medie, fiecărui om al planetei îi revine doi șobolani, deci, la fiecare om normal în societatea moldovenească îi revin doi șobolani. Politici evident. Dacă faci un șobolan de mărimea omului și-i îndrepți scheletul vom constata că articulațiile la șobolani și oameni au aceeași structură și oasele au același număr de detalii. Adică, în esență, șobolanii noștri arată ca noi. Dar sunt diferiți. Șobolanii pot înota trei zile la rând (recordul este de 29 km) și se îneacă dacă nu vor găsi vreo posibilitate de a ieși la uscat, tot așa cum șobolanii noștri ar muri dacă n-ar ancora în realitățile moldovenești. Dinții cresc la șobolani toată viața, de aceea ei întotdeauna rod câte ceva pentru a-i ascuți și pot roade ușor substanțe solide, cum ar fi betonul sau metalul. Evident ca și șobolanii noștri, care trebuie să ne roadă în toată ziua, să ne fure și să ne dezbrace, pentru că altfel le cresc dinții și pot muri. Cel mai important, șobolanii pot emite un șuierat în gama de ultrasunete, care le permite să comunice unul cu celălalt, fără a atrage atenția prădătorilor, adică exact cum șobolanii noștri comunică și se înțeleg între ei fără ca noi să pricepem ceva și rămânem perplecși ca proștii.

Șobolanului îi este de ajuns doar 50 milisecunde pentru a înțelege de unde vine mirosul. Șobolanului nostru politic îi trebuie și mai puțin pentru a înțelege de unde vine puterea și banul. Un șobolan consumă aproximativ 12 kilograme de produse, dar asta nu se compară cu cantitatea de produse pe care el le distruge. Statistica arată că 1 din 6 fermieri hrănește nu oameni, ci șobolani. Specia noastră de șobolani la fel consumă de zeci de ori mai mult decât valorează, iar pagubele și stricăciunile pe care le face în familiile și gospodăriile noastre sunt comensurabile cu cele ale confraților lor rozători. Doar că la noi șase țărani întrețin în mod benevol un șobolan politic. Un șobolan poate trăi fără apă mai mult decât o cămilă, și în general mai mult decât orice alt mamifer, ceea ce șobolanul nostru urmează să învețe. Sau din contra a evoluat, depășindu-l pe confratele lui mai mic. O familie de șobolani conturează clar linia sferei de habitat, pe o suprafață de aproximativ 150 metri, tot așa cum clanurile noastre de șobolani și-au împărțit clar sferele de influență, pe care de obicei le respectă, până la momentul în care începe marele război al șobolanilor. În sfârșit, oamenii de știință au prezentat o versiune prin care se crede că șobolanii ar fi cauzat dispariția dinozaurilor, deoarece sunt amatori de ouă și au consumat în masă ouăle dinozaurilor, ducând astfel la dispariția lor. Șobolanii noștri tot ne duc la pierzanie, pentru că dincolo de faptul că ne rod pe noi, ne mănâncă copiii, le omoară viitorul și îi lasă fără șanse de viitor în țara asta. Dar cel mai important, atunci când sunt într-un spațiu închis, lipsit de libertate și posibilități de a devora, șobolanii purced la autodevorare. Adică se mănâncă între ei. E de-ajuns unul din ei să sângereze și se-ncepe marele măcel, în care este devorat cel rănit, apoi cel murdar de sânge de la cel rănit și tot așa mai departe.

Noi acum asistăm la această ipostază sinistră a autodevorării clanurilor de șobolani închiși într-un spațiu numit R. Moldova și în care nu mai este nimic de ros și de devorat, adică de furat și de mâncat. Prin urmare, se rod unii pe alții. Jalnică priveliște. Unii șobolani albaștri, fiind mai umflați și mai antrenați, folosesc resurse și șobolani mai pregătiți pentru a devora șobolanii mai verzi, care în disperare de cauză fac apel la oameni după ajutor, sperând că natura miloasă și uitucă a bipedelor va accepta să-l ierte pe șobolanul-șef verde, chiar dacă acesta le-a ros temelia unei case europene, cu vedere frumoasă spre România și Europa, lăsându-i fără speranță, bani și resurse de a supraviețui. De fapt, căderea șobolanului-șef verde a început mai înainte, de când a denunțat oamenilor înțelegerea comună a șobolanilor, de a fura și roade fără a crâcni, în concordanță cu deontologia șobolanismului, iar de atunci șobolanul-șef albastru l-a înghesuit constant, până l-a îngrădit într-un spațiu impropriu șobolanului-șef verde. Imperiul șobolanului-șef albastru a crescut constant, până a amenințat direct securitatea și viitorul bipedelor, care l-au hrănit și corcolit în inconștiență, ca și fermierul care pierde roada sa în fața hoardelor de șobolani. Au pus mâna bipedele pe arme, pe furci și topoare, au otrăvit produsele și mâncarea, dar șobolanii prin natura lor sunt în stare să distingă mâncarea otrăvită de cea obișnuită, chiar și atunci când concentrația de otravă este de o parte la un milion. Așa ne zic oamenii noștri de știință. Dar noi știm asta și fără ei. Știu șobolanii cum să se apere de încercările oamenilor de a scăpa de ei. Dragă doamne, îs mai vechi pe pământ ca ei, iar ei au făcut să dispară dinozauri, da ce să mai vorbim de oameni, care în general prin spațiul ăsta sunt niște retardați social și mental.

Au chemat șobolanii oamenii la discuții, la dialog inter-animalic, să le vadă păsul și nemulțumirea, că prea agresivi deveneau și probabil le-ar fi declarat război total, pasibil cu exterminarea totală. A venit și șobolanul-șef verde, cu unul din șobolanii-șefi albaștri, împreună cu șobolanii de improvizație, dar care nu decideau nimic, pentru că șobolanul-șef albastru este șeful. Pentru mai multă siguranță, șobolanii au strecurat printre oameni mai mulți oameni pe cale să devină șobolani sau șobolanii să devină oameni. De prin presă, tv și radio, pentru că una din invențiile șobolanului nostru este să șobolonizeze omul. Dar oamenii au stat ferm pe poziții, le-au spus răspicat șobolanilor să plece și le-a fixat, în mod ultimativ termenii de eliberare a țării, iar când șobolanul-șef verde a deschis gura pentru a aburi lumea, s-au ridicat cu mândrie pentru a nu-l auzi. Prea multe a promis și a ros pentru a mai fi credibil. Au mai fost și alți oameni care s-au expus, arătând demnitate și caracter, putere de a nu se șoboloniza, iar asta l-a determinat pe șobolanul-șef albastru să-l pună la treabă pe șobolanul-procuror, care a venit a doua zi în vizuina șobolanilor pentru a cere devorarea șobolanului-șef verde.

Șobolanul-șef verde nu avea de gând să moară pur și simplu, pentru că dorea odată cu el să moară și tot clanul lui verde. Dacă era om, se dădea la o parte, își vedea de treabă, lăsa ceilalți oameni din jurul său să construiască partidul și guvernarea fără el. Dar șobolanii sunt altfel, ei vor să moară împreună cu liderul familiei și prin urmare îl urmează până la devorarea ultimului șobolan. A mai vrut șobolanul- șef verde să convingă oamenii să-l ajute, iar șobolanul-șef albastru a vrut chiar să convingă alți oameni și alți șobolani că de fapt oamenii sunt manipulați și conduși de șobolanul-șef verde. Unii l-au crezut, începând să bănuiască oamenii de complicitate cu șobolanii verzi. Dar în definitiv, oamenii nu s-au ridicat din genunchi pentru a ajuta un șobolan să devoreze alt șobolan. Și cel mai important că dacă oamenii nu se ridicau, șobolanii i-ar fi ros mai departe, așa cum l-au ros până acum nestingherit, urcându-se pe masă. Odată oamenii ridicați și protestând, șobolanii au înțeles că nu vor mai avea de unde roade, fura și mânca. Mai ales că oamenii europeni și români au zis că nu vor ajuta oamenii moldoveni atâta timp cât sunt conduși de șobolani, pentru că exact așa cum un fermier din șase hrănește un șobolan, tot așa un sac de bani europeni din șase ajunge la șobolani. Da poate și mai mult.

A mai încercat șobolanul-șef albastru să cheme în ajutor șobolanii roșii și cei cu mustață, sperând să amenințe oamenii cu invazia șobolanilor asiatici, iar prin asta să-i facă mai docili și mai ascultători. Le-a cumpărat corturi, le-a dat de mâncare și bani, le-a adus muzică și i-a plasat în mijlocul casei oamenilor, iar șobolanul-șef cu mustață era prezentat drept cel mai mare pericol, pentru că venea cu misiune și ajutor de la șobolanii asiatici. S-au prins oamenii și la schema asta a șobolanilor, pentru că deja au început, într-un sfârșit să înțeleagă șobolanii.
Mare panică în lumea șobolanilor. Oamenii nu mai sunt proști, stau la pândă cu topoare și furci, așteptând să mai ia capul la vreun șobolan. A început autodevorarea șobolanilor. De obicei, dacă omul nu se lasă prostit, aceasta se termină cu dispariția lor completă, pentru că în dorința de a supraviețui, nu ezită să se mănânce deja indiferent de culoare sau mustăți. Nu vor putea oamenii însă de unii singur face acest lucru, dacă nu vor fi ajutați de oamenii europeni, români și americani. Pentru că spre deosebire de șobolani, care au doar instincte, oamenii mai au rațiune, caracter și spirit de solidaritate, care le-au permis în orice circumstanțe să fie deasupra șobolanilor și i-au făcut să trăiască doar prin găuri, canalizație și în lăzile de gunoi, acolo unde le este locul. Urmează să vedem câți oameni au mai rămas printre noi și cât de șobolonizată este societatea noastră.