Din istoria liceului
La 8 martie 1864, în Chişinău, în casa Grunberg din strada Gubernscaia, a fost deschisă prima instituţie medie laică destinată fetelor din familiile nobilimii locale din Basarabia. În primii ani, această şcoală a funcţionat ca una privată şi se numea Gimnaziul nr.1 de fete, cu o durată a studiilor de şapte ani, având-o ca directoare pe nobila rusoaică Liubov A. Beliugova (1827-1871).
Începând cu 1870, instituţia privată Beliugov este reformată în Liceul public nr. 1 de fete. Aspectul estetic al clădirii instituţiei, cu cele mai vechi tradiţii, de mai mulţi ani încearcă să atragă atenţia oficialităţilor publice, însă fără de folos. Clădirea ajunsă într-o stare jalnică nu mai poate lupta de sine stătător cu problemele pe care le suportă, iar pregătirile din ajunul Hramului Liceului – care se sărbătoreşte anual pe 1 martie – nu mai sunt în stare să sustragă atenţia oaspeţilor instituţiei şi a foştilor absolvenţi veniţi în această zi la întâlnirea cu colegii şi bătrânii profesori.
Cu toate acestea, amintim că, la sfârşitul secolului XIX, construcţia acestui lăcaş pentru necesităţile instituţiei (fondate de L. Beliugova) în oraşul Chişinău a devenit unul dintre cele mai importante evenimente ale timpului. La 24 mai 1881, a fost pusă piatra de temelie a clădirii fostului liceu pentru fete al zemstvei, iar la 3 august 1882 – construcţia clădirii era încheiată. Edificiul este construit în două etaje, amplasat la colţul cartierului, ridicat pe un plan unghiular, cu faţadele aliniate la liniile roşii. Prin colţul teşit, orientat spre intersecţia străzilor, este intrarea oficială în clădire, sub forma unui portic din două coloane ale ordinului doric, pe care se sprijină balconul etajului. Clădirea liceului reprezenta una dintre cele mai moderne şi originale construcţii destinate unei instituţii de învăţământ mediu. Arhitectura clădirii, organizarea interioară, sălile de studii, luminoase şi spaţioase, satisfăceau întru totul necesităţile unei instituţii de învăţământ, care, în scurt timp, şi-a obţinut denumirea de Liceul nobilimii. Darea în exploatare a clădirii liceului a fost susţinută de slujbele şi liturghia citită în toate bisericile oraşului. De rând cu acestea, în cinstea evenimentului, oficialităţile locale, reprezentanţii Zemstvei, nobili din Basarabia au organizat din banii lor un fourshete pompos.
Adesea se produce o eroare, afirmându-se că autorul proiectului pentru acest liceu a fost acelaşi A. Bernardazzi. Cu toate acestea, maestrul a contribuit doar la capela liceului de fete unită la clădirea liceului – actualmente Biserica Sfânta Teodora de la Sihla, dar autorul real al proiectului clădirii şi al devizului a fost arhitectul rus G. F. Lonsky, ajutat de arhitectul Kurkovsky. La începutul secolului al XX-lea, din partea curţii a fost alipită Capela „Sf. Nicolae”, autorul căreia, se presupune, este M. Seroţinski. Accesul are loc de pe palierul scării de la etaj, sub capelă fiind un spaţiu folosit în calitate de sală sportivă de iarnă. Interioarele erau luminate prin ferestre largi, pereţii având imagini de îngeri pe la colţuri. Actualmente, Capela „Sf. Nicolae” serveşte în calitate de sală mică de festivităţi, a cărei stare exterioară este şi mai gravă decât cea a clădirii bătrânului liceu. Pe parcursul istoriei sale, clădirea liceului a suportat diverse situaţii dificile şi periculoase pentru existenţa sa. Liceul, de mai multe ori, putea fi închis din cauza deficitului de bani sau a circumstanţelor politice din Basarabia, iar clădirea dată în gestionarea altor instituţii de stat a suportat reorganizări atunci când se schimbau regimurile politice. A servit drept lazaret pentru soldaţii răniţi în Primul Război Mondial, iar în timpul Războiului al Doilea Mondial a suportat atât cutremurul de pământ din 1941, cât si transformarea parţială în grajd pentru caii armatei germane în retragere. În perioada sovietică, pentru această clădire s-au dat lupte birocratice, cu scopul de a obţine localul pentru Sovietul municipal sau Palatul pionierilor etc. Veteranii corpului didactic al instituţiei susţin: „Este inadmisibil ca o clădire atât de importantă ca monument de arhitectură să ajungă într-o stare de degradare atât de avansată. Clădirea Liceului n-a mai fost renovata din anii ’70, iar Ministerul Culturii nu s-a implicat deloc în acest proiect”.
E necesar un proiect de restaurare şi modernizare a clădirii
Problema stării dezastruoase a clădirii şi unor săli de studii a Liceului Teoretic „Gh. Asachi” a mai fost reflectată în presa periodică. Reparaţiile cosmetice în sălile de studii, efectuate periodic cu suportul părinţilor şi al Direcţiei municipale învăţământ, tineret şi sport, astupă doar provizoriu procesul de distrugere interioară a clădirii. Veronica Ceban, bibliotecară la Liceul „Gh. Asachi”, afirmă: „Zilnic, dimineaţă aerisim timp îndelungat sala de lectură, deoarece, mai ales odată cu topirea zăpezii, în bibliotecă persistă umezeala şi un miros de mucegai. Acelaşi lucru poate fi sesizat şi în sălile de studiu ale unor clase primare, mai ales cele de la etajul doi. Acest aer îl respiră copiii mici, care adesea îşi pregătesc lecţiile în sala de lectură a bibliotecii. Deseori, sala bibliotecii găzduieşte conferinţe interliceale sau activităţi extraşcolare la care participă oaspeţi de peste hotare. Ne pare rău că prima impresie oaspeţii şi-o fac de la pereţii umezi cu tencuiala măcinată”.
Doar o reparaţie capitală a clădirii Liceului „Gheorghe Asachi” va putea salva situaţia în care s-a pomenit unul dintre simbolurile învăţământului naţional din R. Moldova, dar şi al capitalei Chişinău. La moment, acoperişul curge, distrugând pereţii vechii clădiri, unde se află blocul claselor primare al liceului. Clădirea liceului de la intersecţia străzilor 31 August 1989 şi Puşkin la fel suportă probleme mari legate de avansarea fisurilor ce apar anual în podeaua şi pereţii coridoarelor. „Interiorul liceului nostru nu corespunde normelor unui liceu exemplar. Coridoarele se află într-o stare deplorabilă. Pereţii sunt cârpiţi. Prin găurile podelei poţi urmări ce se întâmplă cu un etaj mai jos. Cel mai vulnerabil punct al liceului este veceul, total anti-sanitar…”, susţine eleva Marina Balâchin.
Chiar şi elevii vor să salveze vechiul edificiu al liceului
Elevii au iniţiat o petiţie pe care o vor trimite autorităţilor. Au strâns semnături, numărul cărora va fi completat cu semnături ale foştilor elevi ai liceului. „Vom semna această petiţie. Pe foştii absolvenţi îi leagă multe amintiri de această instituţie de învăţământ. Fosta Şcoală nr. 1 din Chişinău rămâne pentru noi mai mult decât o clădire veche”, afirmă Dana Virschi, una dintre absolvente.
Suntem convinşi că mai mulţi absolvenţi ai instituţiei noastre au ajuns conducători în diverse ramuri, în structurile statului şi credem că ei ar putea să-şi demonstreze fidelitatea şi atitudinea faţă de fosta lor ALMA MATER. Dar nu numai cu vorbe frumoase, ci prin fapte concrete. „Vrem să invităm reprezentanţi ai mai multor instituţii, ca să vadă cum degradează liceul nostru, clădire inclusă în patrimoniul cultural şi istoric al Chişinăului. În caz contrar, vom începe o acţiune de protest”, afirmă unul dintre elevii care au iniţiat petiţia…
Lucia Argint, profesoară de istorie,
Liceul Teoretic „Gh. Asachi”
din Chişinău
