Sportul moldovenesc la 20 de ani: PERFORMANŢE pe muchie de cuţit

Independenţa R. Moldova nu a însemnat independenţă şi pentru sport. Sau cel puţin aşa a fost la început, atunci când sportivii moldoveni au evoluat la Jocurile Olimpice din 1992 în componenţa Echipei unificate a fostei URSS, care era alcătuită din 12 ţări membre ale CSI, inclusiv Moldova. Echipa unificată a cucerit la Jocurile Olimpice de la Barcelona 112 medalii şi a ocupat primul loc în clasamentul pe echipe. Halterofilul moldovean Tudor Casapu a intrat în istorie devenind atunci campion olimpic. Înotătorul Iurie Başcatov a fost medaliat cu argint, iar Natalia Valeev, tir cu arcul, şi Veaceslav Garpişin, handbal – au cucerit ,,bronzul” olimpic. ,,Anul 1992 într-adevăr a reprezentat apogeul rezultatelor noastre sportive, dar acestea s-au datorat eforturilor comune depuse de antrenorii moldoveni şi cei din spaţiul ex-sovietic”, consideră unul din cei mai buni sportivi moldoveni ai sec. XX, Nicolae Juravschi. ,,Tudor Casapu, actualul preşedinte al Federaţiei de Haltere, rămâne un simbol al sportului naţional”, este şi părerea actualului ministru al Tineretului şi Sportului, Ion Cebanu.

Primul preşedinte al Comitetului Naţional Olimpic, Efim Josanu, caracterizează situaţia în care se afla sportul moldovenesc după cucerirea independenţei în 1991 în felul următor: ,,Erau momente când pur şi simplu mi se părea că sportul moldovenesc ajunge în pragul disperării. Ceea ce a salvat atunci sportul şi îl menţine şi acum este entuziasmul unei generaţii de sportivi îmbătrânite astăzi, dar care continuă să iubească cu pasiune profesia lor. Sportivii de atunci mergeau la competiţii din cont propriu, unii chiar intrau în datorii. Cu toate acestea, ei au reuşit să păstreze suflul sportului moldovenesc”.

1996: succesele de după Independenţă

Prima participare a R. Moldova la Jocurile Olimpice de iarnă de la Lillehammer, Norvegia, din 1994, nu a fost însoţită de succes – sportivii moldoveni nu au obţinut nicio medalie.

Succesul a apărut peste doi ani, în 1996, la Jocurile Olimpice de la Atlanta, când Nicolae Juravschi şi Victor Reneischi au intrat în posesia medaliei de argint la canoe dublu, iar luptătorul de stil greco-roman Sergiu Mureico a câştigat medalia de bronz la categoria super-grea.

,,Pe Nicolae Juravschi şi Victor Reneischi întotdeauna îi pun în pereche. După succesul de la Seul din 1998 (când au intrat în posesia medaliei de aur făcând parte din echipa Uniunii Sovietice), aceştia s-au despărţit, evoluând cu alţi parteneri, însă timpul a demonstrat că ei au fost făcuţi unul pentru celălalt. Dovadă e şi performanţa de la Atlanta, din 1996, când şi-au reunit forţele şi au înregistrat victorie”, consideră Efim Josanu. ,,Când am venit la Atlanta nici nu aveam barcă. Am găsit o barcă veche la canadieni şi am concurat pe ea”, îşi aminteşte medaliatul olimpic Nicolae Juravschi.

Primele succese ale Moldovei pe plan internaţional obţinute în 1996 au fost totuşi pe muchie de cuţit. Doi dintre cei mai buni sportivi din acea perioadă intenţionau să evolueze pentru alte selecţionate. ,,Aveam sportivi de înaltă clasă care deja se gândeau să emigreze. În 1996, când a avut loc debutul nostru olimpic la Jocurile de Vară, eram pe cale să-l pierdem pe Mureico, care a obţinut ulterior medalia de bronz. Voia să ne părăsească şi Valeev, campioană mondială la tir cu arcul. În situaţia aceea am reuşit să păstrăm, totuşi, potenţialul pe care l-am avut şi astfel să ne facem o prezenţă onorabilă la JO din Atlanta în 1996”, ne-a spus Efim Josanu.

La Olimpiada de la Sydney din anul 2000, Oleg Moldovan a obţinut medalia de argint la tir, iar pugilistul Vitalie Gruşac a intrat în posesia medaliei de bronz. R. Moldova s-a clasat pe locul 62 din 199 ţări. A fost nevoie de opt ani pentru ca un sportiv moldovean să obţină o nouă medalie la Jocurile Olimpice, după ce, în ediţia din 2004 de la Atena, cei 33 sportivi din Moldova nu au ocupat nici un loc pe podium. În 2008, la Jocurile Olimpice de la Beijing, boxerul Veaceslav Gojan obţine medalia de bronz, pentru ca ulterior, în acelaşi an, să devină campion european.

Până în prezent, şase sportivi moldoveni au câştigat un total de cinci medalii olimpice (două de argint şi trei de bronz), cele mai multe la box, aparţinând lui Vitalie Gruşac şi Veaceslav Gojan.

Tudor Casapu, cel mai bun sportiv

Întrebat cine este cel mai bun sportiv moldovean din ultimii 20 de ani, actualul preşedinte al Comitetului Naţional Olimpic ne-a spus: ,,Cel mai mare concurs în lume sunt Jocurile Olimpice, iar cine a obţinut aici cele mai bune rezultate a fost cel mai bun. Sportivii moldoveni au înregistrat mai multe performanţe: Tudor Casapu în 1992 a devenit campion olimpic, Nicolae Juravschi a obţinut argintul la Atlanta, Vitalie Gruşac – la Sydney, Oleg Moldovanu a luat locul doi tot la Sidney. Sunt mai mulţi sportivi buni”.
,,Fără doar şi poate, pe primul loc l-aş pune pe Tudor Casapu, singurul campion la o probă individuală în cinstea căruia a răsunat Imnul RM, dar să nu uităm şi de acest minunat cuplu Nicolae Juravschi – Victor Reneischi”, susţine Efim Josanu, actualmente preşedinte de onoare al CNO.

La rândul său, Tudor Casapu, recent laureat al Premiului Naţional, ne-a dat mai multe nume de sportivi pe care îi consideră cei mai buni. ,,Avem mulţi sportivi buni, medaliaţi la Jocurile Olimpice, la campionatele europene şi mondiale. Este vorba de Vitalie Gruşac şi Veaceslav Goşan la box, dar şi de Oleg Sârghi, care a devenit campion european la proba de haltere”.

Infrastructura, la pământ

Cu toate că R. Moldova are o prezenţă relativ bună la competiţiile internaţionale, infrastructura în domeniul sportiv lasă de dorit. La acest capitol am fost depăşiţi chiar de state care la începutul anilor ’90 se aflau în urma noastră, fapt confirmat de Nicolae Juravschi. ,,După cucerirea Independenţei, aveam o bază foarte puternică, eram la nivelul Ţărilor Baltice sau celor asiatice. Astăzi ne-au depăşit multe ţări, bunăoară, Tadjikistanul, Kazahstanul sau Uzbekistanul”.

Edificiile sportive au rămas aceleaşi, de la începutul anilor ’90. S-au adăugat doar două stadioane („Sheriff” şi „Zimbru”), construite din investiţii private, câteva săli de antrenamente, de asemenea din investiţii străine şi câteva terenuri de tenis de câmp. Unul din principalele edificii sportive din ţară, Manejul de Atletică Uşoară nu a fost reparat încă de pe timpul sovietic. Ministrul Tineretului şi Sportului, Ion Cebanu, susţine că ministerul se ocupă de reparaţia edificiului. ,,Am început să renovăm acoperişul, să schimbăm reţelele de canalizare şi să gazificăm în totalitate clădirea”. Şi acesta nu este singurul edificiu care dă bătăi de cap. ,,La ora actuală, nici halterofilii nu au unde să se antreneze în municipiul Chişinău, deoarece localul lor e pe cale de a se prăbuşi. Am luat măsuri, iar acum au loc procedurile de achiziţie pentru a repara edificiul”, a precizat Ion Cebanu.

Veaceslav Gojan premiat cu bronz la Olimpiada de la Beijing (2008)

Ca să nu mai spunem că nu avem un stadion naţional, iar pe fostul stadion republican creşte iarba de o jumătate de metru. Despre construcţia acestuia nici nu se prea discută, iar în ultimii ani tot mai mulţi sportivi moldoveni au acceptat să evolueze pentru alte ţări, unde sunt remuneraţi mai bine şi dispun de alte condiţii.

Am dorit să aflăm de la unele personalităţi din domeniu ce note ar da evoluţiei sportului moldovenesc în ultimii 20 de ani. Ministrul Ion Cebanu a acordat nota 8. Campionul olimpic Tudor Casapu a optat pentru o notă între 6 şi 7, argumentând că sportul moldovenesc duce lipsă de antrenori şi profesori. „Pentru a pregăti un bun sportiv este necesară o bază sportivă cu toate condiţiile: hrană, cazare, sală de antrenament, centru de reabilitare, medicină sportivă”, a spus el. Iar Nicolae Juravschi a fost şi mai exigent, dând o notă între 5 şi 6. ,,Deoarece cunosc situaţia nu din auzite, pot spune că astăzi sportul moldovenesc se află în stare de degradare. Din mai multe motive: baza materială se deteriorează pe zi ce trece, avem antrenori buni, dar toţi au peste 60 de ani, iar cei tineri nu se reţin în domeniu. Lipsesc investiţiile”, a explicat fostul canoist.

Cel puţin un lucru e îmbucurător – sportul moldovenesc nu e ,,repetent”…