Ştirile de care nu avem nevoie

Un subiect pierdut despre un maior narcoman

Încă acum doi ani, mă pregăteam să vă povestesc trista istorie a lui Gheorghe, un bărbat din Chişinău, care i-a împrumutat unui maior de poliție 500 de euro, iar acesta, odată ce a primit banii, a refuzat să-i mai întoarcă. Pentru că Gheorghe îşi cerea insistent datoria, polițistul l-a amenințat cu moartea și cu arestul, avertizându-l că are prieteni în poliţie şi în procuratură, care îl vor scoate din orice belea. Mai mult decât atât, poliţistul nostru consuma droguri şi Gheorghe a anunțat despre aceasta Ministerul de Interne. Ulterior, maiorul a fost prins cum şofa mașina sunt influența substanțelor narcotice şi a primit mustrare aspră. Supărat, a încercat să se răzbune şi a pătruns într-un depozit de la serviciul victimei sale, unde a ascuns droguri. Noroc de Gheorghe că le-a găsit și a anunțat poliția.

Ce credeţi că a urmat? În loc să deschisă un dosar penal contra narcomanului, procuratura l-a învinuit de păstrare a drogurilor pe bietul Gheorghe. Între timp, poliţia a găsit în sediul unei firme a soţiei maiorului 15 sticle de plastic pline cu marijuana. Cazul a fost intens mediatizat şi, în consecință, în 2013, maiorul a fost eliberat din poliţie. De data aceasta, afirmă Gheorghe, poliţistul l-a ameninţat că-i va împuşca întreaga familie. Victima a solicitat protecţie, a scris numeroase plângeri şi la procuratură, dar nu a primit răspuns.

Această bizară întâmplare a avut loc acum câţiva ani, când ni se spunea că în instituţiile de drept are loc o reformă capitală, iar Moldova era dată ca exemplu de către partenerii noştri europeni. Dar cel mai grav este că acest caz nu este o excepţie, deoarece în realitate există mulţi de-alde Gheorghe şi de-alde maiorul narcoman, ceea ce ne demonstrează încă odată că reformele în ţara noastră poartă un caracter strict formal şi se fac doar la nivel verbal.

Când am primit aceste documente, eram ocupat cu alte materiale şi, din păcate, am uitat despre ele. Tocmai acum am încercat să scot la iveală această întâmplare, însă, așa cum timpul spală orice rană, am aflat că Gheorghe s-a împăcat cu maiorul şi nu-şi mai doreşte neplăceri…

Un bărbat a chefuit trei zile şi o femeie s-a supărat pe Chirtoacă…

Ignorarea unor subiecte care scot la iveală mizeria din instituţiile statului este o gafă pentru orice jurnalist. Cu atât mai mult, cu cât în ultimii ani, în mass-media autohtonă, creşte numărul știrilor demne de dat la gunoi. Bunăoară, numai în primele zile ale acestei săptămâni am citit cel puţin două ştiri de acest fel. În prima se anunţa că un bărbat, de profesie avocat, pe nume Mânzat, și-a sărbătorit ziua de naștere trei zile și trei nopți, cheltuind saci cu bani prin beciurile din Cricova. Puţini ştiu cine este acest bărbat, iar despre performanțele sale în avocatură sau în alte domenii nu se cunoaşte chiar nimic. Apropo, se mai ştie doar că respectivul este unul dintre cei mai risipitori oameni din Moldova. Anume lui i se adresa jurnalistul Vitalie Cojocari, când scria pe blogul său: „Ce nu vă ajunge? Vă alimentați sufletul din invidia amărâților de moldoveni? Vă simțiți mai bine când știți că mii de oameni lihniți de sărăcie or să se uite la luxul care vă înconjoară și or să ofteze chinuiți? Să știți, eu nu vă invidiez că aveți mulți bani. Eu vă compătimesc, atâta bogăție și pic de decență…”.

A doua ştire ne relata despre o femeie, Domnica, care adineaori a împrăştiat mult gunoi prin faţa Primăriei Chișinău. Iar acum l-a dat în judecată pe Dorin Chirtoacă, după ce edilul afirmase că ea „vrea să scufunde primăria”. Luni, primarul a dezmințit această informație, însă Domnica a ţinut-o una şi bună că se simte ofensată și așteaptă scuze publice. Cu această ocazie, a mai apărut o știre…

Citind aceste noutăţi, vrei, nu vrei, te întrebi: ce importanţă au şi pe cine interesează nişte evenimente atât de ridicole într-o lume bântuită de războaie? Admitem că publicarea unor astfel de texte sunt plătite de către eroii acestora, care încearcă să se bage în seamă cu orice preţ, fără să se gândească la efecte. Însă promovarea în asemenea hal a unor metehne sau capricii de rutină provoacă, de regulă, doar autosatisfacţia persoanelor vizate. În rest, demonstrându-şi nimicnicia, ştirile respective trezesc doar dezgust.

Diferenţa dintre manipulare şi gunoi

Părerea mea, pur subiectivă, este că editorii din presa noastră ar trebui să înveţe să aibă demnitatea de a spune NU rudimentelor mediatice. În special, acest lucru este necesar pentru că astăzi mass-media este bombardată de tot felul de minciuni cu iz politic, pe care şefii unor ziare sau televiziuni pur şi simplu nu pot să nu le publice din varii şi cunoscute motive. Aici, totuşi, ar trebui să simţim diferenţa dintre gunoi şi manipulare. Dacă dintr-un text de propagandă politică, un observator atent poate învăţa câte ceva, rudimentele mediatice nu conţin nici noutatea, ca esenţă. Şi, respectiv, sunt inutile pentru toţi, de la mic la mare.

De exemplu, în ultimul timp, presa din toată lumea este bombardată de texte despre dispariția/moartea/boala/învierea lui Putin. Astfel, consumatorii de ştiri sunt bulversaţi, neştiind ce să creadă. În acelaşi timp, la Moscova, este lansat filmul „Crimeea. Calea spre Patrie”, care reprezintă o manipulare extrem de perfidă a Kremlinului. După ce am văzut cu toţii cruzimea armatei ruseşti în Donbas, autorii acestei pelicule îi dezmiardă pe soldaţii ruşi că ar fi „amabili” și ni-i arată cum împart bomboane la copiii din Crimeea, iar cei mici îi pupă fericiți. De fapt, tot filmul abundă în minciuni. Pe de o parte, Putin recunoaşte că, la indicaţiile sale, armata rusă a ocupat peninsula şi dă de înțeles că Ianukovici ar fi procedat mai corect de-ar fi ordonat să se tragă în protestatarii de pe Maidan. Pe de altă parte, tot el afirmă că nu ar fi anexat în niciun caz acest teritoriu, dacă locuitorii Crimeii nu și-ar fi dorit-o. Mai mult, liderul de la Kremlin vorbește cu mândrie despre numărul impresionant de participanţi la referendumul pe de peninsulă cu privire la aderarea la Rusia, fără să adie că multă lume a ieşit doar din frică sau că la referendum puteau vota și străinii.

Pornind de la avertizările pe care ni le face în ultimul timp Moscova, nu putem exclude că ruşii, de vor ajunge la Odesa, îşi vor continua agresiunea în RM. Iată de ce, probabil, Moscova este interesată să-i facă filmului respectiv maximă publicitate şi în ţara noastră. Miercuri, pelicula urma să fie prezentată la Chişinău, în prezenţa autorilor. Mai bine zis, ruşii intenţionau să ne calce în picioare la noi acasă şi să ne anunţe despre pericolul care ne aşteaptă. Doar intervenţia SIS şi a MAI, care au interzis difuzarea filmului în Moldova şi i-au declarat pe autorii peliculei indezirabili în ţara noastră, ne-a scăpat cu obrazul curat.

În această situaţie, căutând să se dezmeticească, lumea este interesată de ştiri de calitate. Noutăţile despre supărarea unei femei pe Chirtoacă sau despre distracţiile interminabile ale unui bărbat sunt pură deşertăciune şi goană după vânt. Eu nu-i port pică nici femeii, nici bărbatului în cauză, ei chiar mă amuză, însă eroi de ştiri, aidoma lor, avem, din păcate, cu duiumul. De ce astăzi, când viitorul ţării noastre este supus pericolului nu doar din exterior, ci şi din interior, noi ar trebui să acoperim spaţiul informaţional cu prostii? Nu mai bine am face publice dramele unor oameni, care speră exact ca şi noi într-un viitor mai bun, dar cărora sistemul corupt din Moldova le-a furat şi această speranţă? Eu regret sincer că nu am publicat la timpul cuvenit istoria maiorului narcoman şi promit să fiu mai atent faţă de oricine, care îmi va bate la uşă.