(Stratfor) Unde se intersectează cele trei mari crize ale momentului. Care e punctul nodal între Grecia, Ucraina și Iran

Conflictul dintre Grecia şi zona euro a fost însă aplanat temporar, după ce liderii de la Bruxelles au eliminat posibilitatea unui Grexit, iar Iran ar putea ajunge la o înţelegere cu Statele Unite pentru stoparea programului nuclear.

De multe ori, acordurile diplomatice sunt doar liniştea dinaintea furtunii. De aceea, spun specialiştii de la Stratfor, este important să înţelegem legăturile dintre cele trei crize care se află acum pe agenda liderilor americani şi europeni.

Triada europeană: Germania, Grecia şi Eurogrupul

Germania a jucat un rol important în negocierile cu Ucraina, fiind cel mai mare creditor al Europei, ceea ce o face un important factor de presiune asupra debitorilor. De altfel, soarta grecilor a atârnat, practic, în voinţă cancelarului Angela Merkel de a semna sau nu un alt acord de împrumut. Germania poate deveni însă o victima a propriei puteri, pentru că ţară exportă echivalentul a 50% din PIB, cel mai mult în ţările europene. De aceea, ea lupta pe două fronturi: trebuie să îşi protejeze pieţele de export, dar şi averea naţională, prin încercarea de a îşi recupera împrumuturile. Este o lupta Germania-Berlin.

Ultimele discuţii de la Bruxelles au fost citite în cheia unei victorii pentru Berlin, având în vedere că miniştrii de finanţe din Portugalia, Spania şi Franţa s-au aliniat cererilor Germaniei şi nu au fost de acord cu ştergerea sau îmblânzirea obligaţiilor de plata pentru Grecia. Peste patru luni, Grecia şi Germania se vor confruntă din nou, după ce miniştrii din zona euro au acceptat pachetul de reforme propus de guvernul elen, necesar prelungirii cu patru luni a actualului acord de împrumut.

Este puţin probabil că Grecia să respecte termenii austerităţii, având în vedere că partidul de la putere, Syriza, a promis că va pune capăt austerităţii. Asta ar putea îngreuna situaţia Germaniei, care vrea să îşi convingă propriii eurosceptici de prerogativele instituţionale şi credibilitatea pentru a impune "cumpătarea nemţească" sub formă măsurilor de austeritate în restul Europei. Dacă situaţia se deteriorează, un Grexit (ieşirea Greciei din zona euro) ar zdruncină din temelii uniunea monetară.

Rolul crizei din Ucraina în geopolitică regională şi globală

La cârma unei Germanii care se lupta cu escaladarea unei crize în zona euro, Angela Merkel are nevoie de calmarea situaţiei pe frontul de est. Acolo sunt în plină desfăşurare, însă, luptele dintre armata ucraineană şi forţele separatiste care vor să "convertească" tot mai multe teritorii la rusificare.

De altfel, acesta a fost întregul scop al acordului de la Minsk. Acordul a fost, într-un fel, sortit eşecului, pentru că a ignorat realitatea de pe teren: încercările repetate ale separatiştilor de a extinde linia de demarcaţie prin aducerea oraşului estic Debaltseve în zona lor de control.

După câteva zile de negocieri diplomatice, Germania, folosing pârghia să de influenţă din postura de principal creditor al Europei, l-a convins pe liderul ucrainean Petro Poroşenko să accepte realitatea de pe teren şi să parafeze acordul de pace. Însă, chiar dacă Germania şi Rusia au adus un calm relativ în estul Ucrainei, acordul nu a reuşit să aducă pacea între cei doi poli de putere pe axa est-vest, respectiv Rusia şi Statele Unite ale Americii.

Conexiuni teritoriale: legătură dintre Ucraina şi Iran

În ciuda unei opinii populare în Vest, preşedintele rus Vladimir Puţin nu este condus de ambiţii teritoriale în acţiunile sale din estul Ucrainei. El analizează harta, aşa cum au făcut predecesorii săi, spun specialiştii de la Stratfor, şi realizează că trebuie să îşi securizeze graniţa din vest, care ar putea ajunge sub controlul puterii militare a Vestului, care o depăşeşte pe cea a Rusiei. Principalul pericol vine dinspre Statele Unite, care a ameninţat în repetate rânduri că va trimite ajutor armat în Ucraina.

Statele Unite nu se pot opune ofensiv acţiunilor Rusiei de la periferia să, de aceea se concentrează acum pe teatrele eurasiatice. Primul pas este stabilizarea legăturilor cu Orientul Mijlociu, începând cu Iran. Acesta a fost scopul întâlnirii de la Geneva dintre secretarul de stat John Kerry şi ministrul iranian de Externe Javad Zarif, pentru a pune la punct detaliile unui acord nuclear. Asta îl ajută pe Obama să prezinte detaliile unui progres cu Iran pe 31 martie, când Congresul american ar putea extinde sancţiunile împotriva Iranului. SUA nu poate trimite forţe militare în Rusia momentan, însă trebuie să se pregătească pentru un potenţial conflict în Golful Persic, pentru a lupta împotriva germenilor de forţe jihadiste din regiune.

Aşadar, negocierile dintre Iran şi SUA nu se limitează la limitarea programului nuclear al Teheranului, ele având şansă de a desena conturul regional al influenţei Iranului în regiune. Cele două puteri, Iran şi SUA, îşi pot coordona acitunile pentru a contracara efectele Statului Islamic în Irak şi Siria.

În concluzie, pentru a lega aceste legături, putem spune că Germania are nevoie de o înţelegere cu Rusia pentru a preîntâmpina o criză de proporţii în zona euro, Rusia are nevoie să ajungă la un punct comun cu Statele Unite pentru a limita pârghiile de putere americane în teritoriile apropiate Kremlinului, iar Statele Unite trebuie să ajungă la un acord cu Iran pentru a se putea concentra pe problema cu Rusia.