La noi nu explodează mașini-capcană, nu sar în aer trenuri, dar teroriști și acte de terorism există. Numele celor mai des pomenite în legătură cu aceste acte sunt „guvernul”, „parlamentul”, „Voronin”, „Tarlev”, „Ursu” ș.a.m.d.
Societatea noastră e terorizată la tot pasul. Cetățeanul simplu nu are unde se ascunde de teroriști, pe el aceștia îl pândesc și-l urmăresc și în WC-urile publice. Nu scapă de teroriști nici în propria locuință – dacă deschide televizorul și trece la „M-1”, la ecran apar acei care ziua i-au blocat drumul la serviciu sau acei cărora le-a dat mită. Fiind cel mai vulnerabil, acest cetățean simplu, este ținta preferată a tuturor teroriștilor, aciuați prin ministere și departamente, asociații de locatari, preturi, primării, spitale și policlinici, agenții de turism, licee, biserici, magazine alimentare, judecătorii. Aceștia practică un alt fel de terorism, „terorism cu față umană”: te mint, te fură la cântar, cer mită, te poartă pe drumuri, te umilesc până la dezumanizare. O armată uriașă de teroriști de stat, plătiți de noi, votați de noi și suportați de noi au instalat un regim de „teroare discretă” la toate nivelurile. În urma acestor acte permanente de terorism își pierd viața zeci, sute, mii de oameni. Aceștia nu mor ca în Irak sau ca în Palestina, sfârtecați de bombe, ci „latent”, în „mod civilizat”, din cauza atacurilor de cord și a ictusurilor cerebrale. Statistica națională nu-i înregistrează pe aceștia ca victime ale terorismului, pentru că la noi nu se cunoaște existența terorismului de stat și a teroriștilor de stat.
Să revenim, în context, la ziua de sâmbătă. Din cauză că nu știu care ministru chinez trebuia dus la Cricova și la Mileștii Mici, transportul în Chișinău a fost blocat pe mai multe segmente, ore întregi. Imaginați-vă, că într-un microbuz arhiplin, fără aer condiționat, unui bătrân bolnav i se face rău – „i se pune pe inimă”. Deznodământul poate fi fatal. Cine va recunoaște că el a devenit victimă a terorismului?
Nimeni, pentru că la noi, repet, nu există terorism și teroriști… precum în fosta URSS nu exista sex, așa astăzi în Republica Moldova nu există terorism.
Acest fenomen al terorismului cu fața umană, practicat de stat naște o altă formă odioasă de terorism. Deoarece ura naște ură, mizeria naște mizerie, potlogăriile nasc potlogării, și terorismul naște terorism. Omul simplu, terorizat în permanență „pe verticală și pe orizontală”, din victimă a terorismului se transformă și el în terorist, într-un mic călău. Din disperare și necaz, terorizează și el pe cine poate: colegi de serviciu, familia, vecinul de troleibuz… Cu metodele și posibilitățile ce-i stau la îndemână, face și el cât poate: îți aruncă de la balcon o pungă de gunoi în cap, dă muzica tare ca să urle toată noaptea și să nu poți dormi, uită robinetul deschis ca să-ți inunde locuința, îți fură scrisorile din cutia poștală – asta la oraș – la țară îți „plasează în grădină o găină moartă, îți aruncă gunoiul în poartă, mută gardul mai înspre drum, ca să nu poți intra cu mașina în curte… Și toate astea se fac cu o plăcere sadică.
Fenomenul e explicabil: cetățeanul terorizat se răzbună. O face cum poate, se răzbună pe cine poate, nu alege.
Așa se face că trăim într-o societate de teroriști, toți suntem teroriști. Facerea de rău este modul nostru de a fi. Nu ne mai putem imagina existența fără a face rău cuiva.
Constantin Tănase
