În acea seară am fost martor la trei confesiuni care fac să te solidarizezi și, în același timp, să urăști personajele. Alături de scena fusbuchiană, am ajuns să joc rolul unui bărbat care s-a oprit în barul hotelului „Las Vegas” ca să bea un pahar cu vin, am revenit la rolul de spectator și apoi m-am transformat în unul dintre jurații participanți la un proces.
Piesa a fost jucată de actorii, în această ordine, Ghenadie Gâlcă, Mihaela Chiu, Alexandru Pleșca, Olesea Sveclă și regizată de Mihai Fusu, și este bazată pe textul „Bash: Piesele zilelor din urmă”, scris de dramaturgul american Neil Labute. Acesta este unul dintre cei mai populari autori americani, regizor, scenarist, care a produs și filme. Dintre acestea, cel mai cunoscut se numește „Shape of things” (n.red.: forma lucrurilor).
„Bash” este o trilogie în care este abordată realitatea contemporană. Este vorba de trei povestiri, mărturisiri, monologuri, după cum urmează – „Ifigenia în Orem”, „O haită de sfinți” și „Medeea redux”, cu o influență greacă, în special a „filozofului scenei”, Euripide.
Menționam, anterior, despre rolurile jucate de mine, precum și de ceilalți spectatori care au invadat sala pentru a nu rata ultimul spectacol din această stagiune. Fiecare monolog relevă o linie de întâmplări, în care dac-ar fi lipsit măcar un element totul s-ar fi terminat altfel, poate chiar, vorba ceea, „cu bine”.
Ghenadie Gâlcă a jucat rolul unui tată și soț care și-a sugrumat fiica de câteva luni sau a lăsat-o să se sufoce. Asta hotărăște fiecare pentru el. Bărbatul își descarcă sufletul în fața unui necunoscut dintr-un hotel, povestind despre cum o farsă că și-ar putea pierde locul de muncă a dus la moartea primului său copil.
Alexandru Pleșca și Mihaela Chiu au fost îndrăgostiții care urmează să se logodească și sărbătoresc în New York, Manhattan, alături de niște amici. Acest chef „trăsnet” s-a încheiat cu aceea că, în timp ce fetele-și făceau somnul de frumusețe, băieții se plimbau prin Central Park unde au urmărit oripilați doi homosexuali care se sărutau. Ulterior, unul dintre cei doi iubiți a fost omorât în bătăi de gașca de amici, iar inelul decedatului a ajuns să fie cadou de logodnă.
Olesea Sfeclă a fost tânăra care și-a desfăcut sufletu-n zece în fața juraților. A povestit despre aventura pe care a avut-o la 13 ani cu profesorul ei de biologie, în urma căreia a devenit mămică la doar 15 ani. Mărturisirea ei despre dragostea și admirația pe care le-a simțit față de amantul său și devotamentul de care a dat dovadă când a ascuns de toată lumea identitatea tatălui copilului s-a încheiat dramatic. Tânăra mamă, în urma primei și ultimei reuniuni a acestei familii neconvenționale, își ucide bebelușul.
Pasiunea actorilor față de operele dramaturgului Labute nu cer multe explicații, subiectele abordate de acesta fiind extrase din adevărurile vieții, despre relațiile interumane, care nu sunt niciodată simple. Mai mult, răsturnările de situație și finalurile care, de fapt, nu sunt nici pe departe sfârșituri, atrag nu doar actorii, ci și spectatorii. Totuși, acest gen de piese, deocamdată, în Republica Moldova, se regăsesc doar pe scene independente.
Așadar, îndrăzniți! Ne revedem în următoarea stagiune. Până atunci, plecăciuni în fața artiștilor.
