Claude Thomé este un belgian cu o pasiune nobilă. El adună ziare din toate țările și din toate vremurile. Dezastrul de pe Stadionul Heysel din 1985 l-a determinat să cumpere prima gazetă din viața sa. Astăzi, deține câteva exemplare rare și se mândrește cu publicații ce au văzut lumina tiparului cu 280 de ani în urmă.

Pe 29 mai 1985, Claude era un adolescent de 14 ani, care urmărea un meci de fotbal la televizor. „În acel an, finala Cupei campionilor europeni s-a desfășurat pe stadionul Heysel din Bruxelles, între „Liverpool” și „Juventus”. Cu o oră înainte de începutul meciului, fanii britanici i-au atacat pe cei italieni. Un zid al stadionului s-a prăbușit și 39 dintre susținătorii echipei „Juventus” au fost zdrobiți. Acea zi a intrat în istorie drept dezastrul de pe Stadionul Heysel”, își amintește Claude Thomé.

Din respect pentru victime, a păstrat ziarul

Șocat de ceea ce văzuse la televizor, bărbatul a căutat mai multe informații despre tragedia din orașul său. „A doua zi, am cumpărat primul ziar din viața mea. L-am citit de la prima până la ultima pagină și n-am putut să-l arunc. Din respect pentru victime, am decis să-l păstrez. Așa că primul ziar din colecția mea este La Dernière Heure (Ultima Oră– n.r.) din Belgia, datat din 30 mai 1985. Majoritatea articolelor din acest număr sunt despre tragedia de pe stadionul Heysel”, povestește colecționarul.

I s-a părut interesantă prima experiență de a răsfoi un ziar și a cumpărat mai multe publicații, pentru a descoperi întreaga gamă a presei scrise din țara sa, în special a cotidianelor. Astfel a început a pune bazele unei colecții, care astăzi conține exact 2 436 de ziare din 126 de țări, tipărite în 73 de limbi diferite, printre care e și chineza tradițională, și chineza simplificată, și turca, araba, suedeza, greaca, italiana, portugheza și spaniola.

Claude Thomé consideră că publicațiile care apar zilnic sunt cele care descriu crâmpeie din istoria omenirii. El regretă că cei mai mulți oameni tratează un ziar ca pe un obiect de unică folosință. „Îl citesc o singură dată și îl aruncă a doua zi, pentru că știrile nu mai sunt actuale. Dar ar trebui să ne amintim de proverbul latin: Verba volant, scripta manent (cuvântul vorbit zboară, însă cuvântul scris rămâne). Toate ziarele tipărite, de la nașterea presei scrise, povestesc istoria omenirii pe Pământ. Colecțiile, păstrate în bibliotecile naționale din întreaga lume, reprezintă o mărturie minunată a drumului parcurs de om până în prezent”, consideră colecționarul.

Lecțiile presei vechi

Înclinația lui Claude pentru presa scrisă are la bază și alte interese. „Aproape toate statele lumii au ziare cotidiene, editate în diferite limbi străine. Aceste două aspecte îmi împlinesc interesul pentru geografie și lingvistică, de care sunt pasionat. Am multe hărți și iubesc să călătoresc, pentru a descoperi noi culturi. Sunt foarte interesat de limbile străine”, mărturisește belgianul.

„Limba mea maternă este franceza, dar totodată vorbesc fluent engleza și olandeza. Am cunoștințe de bază în germană, spaniolă și mandarină (dialect al limbii chineze vorbit în nordul Chinei, inclusiv în Beijing – n.r.). Soția mea este originară din Taiwan și acesta este motivul care m-a determinat să învăț chineza. Mereu încerc să însușesc câteva expresii de bază în limba țării pe care o vizitez. De fiecare dată, când înregistrez în colecția mea un nou ziar, studiez cu atenție articolele și limba în care sunt scrise. De exemplu, datorită cunoștințelor mele de germană, olandeză și engleză, sunt capabil să descifrez și daneza, suedeza ori norvegiana. Desigur că nu pot citi fluent gazetele din aceste țări, dar adesea intuiesc subiectul articolului”, afirmă Claude.

El adaugă că îi plac ziarele, pentru că sunt disponibile aproape oriunde și pentru că publică știri care devin istorie. „Ele te ajută să-ți îmbogățești cultura generală, iar lectura acestora este un mod foarte eficient de a învăța o nouă limbă”, își argumentează Claude pasiunea pentru presa veche. „Citind un cotidian dintr-o țară sau alta, începi o călătorie cu ochii minții în spațiu, pentru că te deplasezi în realitatea unui alt stat și descoperi cum s-au petrecut evenimentele în trecut. Este uimitor câte lucruri pot să învăț, interacționând cu ziarele din toată lumea”, relatează împătimitul de presă scrisă.

TIMPUL face parte din secția cronologică

Dacă unii adună timbre poștale ori monede pe care le îndeasă într-o cutie, colecția eroului nostru este una extrem de bine organizată și documentată. Această pasiune este pentru Claude și un fel de job cu jumătate de normă. „Din moment ce citesc fiecare ziar în parte, înregistrarea lor în seria mea de publicații durează. De altfel, cea mai mare parte a timpului meu liber o dedic acestui lucru”, spune el.
Colecția sa este divizată în două categorii. Are o secție cronologică, pe care a început-o în 1985 și din care acum face parte și ziarul TIMPUL. Cealaltă secție este una istorică, în care bărbatul adună ziare vintage, pe care le cumpără online, de obicei de pe platforma eBay ori din piețele de vechituri.

„Am exact 2 436 de ziare înregistrate în colecție și alte 2 250 de ziare care așteaptă să fie înregistrate. În categoria cronologică, dețin 2 197 de numere, iar în cea istorică – 236 de titluri de ziare, care datează din anul 1738 până în 2006”, menționează Claude.

Cele mai multe ziare din colecția sa provin din țări europene. „Mai exact, 65% sunt gazete editate în Europa. Aproximativ 17% din ziare sunt din Asia, 10% vin din America, 6% din Africa și 1% din Oceania. Țara mea, Belgia, este cea mai bine reprezentată, având un număr de 249 de titluri și fiind urmată de Franța, cu 212 publicații diferite, și Germania, cu 202 titluri. Cam 40% din exemplarele pe care le am sunt scrise în franceză și engleză. Am și șase ziare în limba română, toate din România”, dezvăluie Thomé.

Un ziar din 1738

În colecția belgianului există și exemplare rare, care au văzut lumina tiparului acum 280 de ani. „Cel mai vechi ziar pe care îl am a apărut pe 25 octombrie 1738. Este vorba de The London Daily Post, and General Advertiser. Al doilea este un număr al publicației Journal de Paris, care a apărut pe 4 iulie 1789, cu zece zile înainte de declanșarea Revoluției Franceze. Sunt mândru că am făcut rost de câteva ziare rusești apărute înaintea și în timpul revoluției din 1917, scrise în rusa veche”, povestește Claude.

Unele ziare sunt absolut deosebite, datorită titlurilor care anunțau evenimente istorice care au marcat omenirea. De exemplu, în colecția sa se găsește ediția cotidianului The New York Times din 12 septembrie 2001 – a doua zi după atentatul terorist din 11 septembrie, de la World Trade Center. „Recent, am înregistrat în colecția mea și o ediție a ziarului Los Angeles Evening Herald-Examiner, care anunța despre asasinarea senatorului american Robert F. Kennedy în iunie 1968, cu exact 50 de ani în urmă. Multe gazete istorice relatează despre evenimentele din primul și al doilea Război Mondial”, spune Thomé.

Prețul plăcerii

La fel de prețioase sunt pentru eroul nostru și primele sau ultimele apariții ale unor cotidiene. De exemplu, el a făcut rost de primul număr a ziarului londonez The Daily Graphic, apărut pe 4 ianuarie 1890. „În general, ziarele de epocă, pe care le cumpăr, variază între 15 și 25 de euro. Unele sunt mult mai scumpe, dar bugetul meu este limitat. Cele mai scumpe au fost două publicații din China, care au costat împreună aproximativ 180 de dolari SUA. Ambele au fost publicate în Shanghai, în anul 1912. A fost prima și ultima dată când am găsit publicații chinezești atât de vechi”, punctează bărbatul.

O colecție atât de valoroasă trebuie să fie păstrată în condiții speciale. Claude spune că păstrează toate ziarele acasă, în ciuda faptului că acestea ocupă mult spațiu. „Fiecare ziar este păstrat într-o pungă de plastic impermeabilă, pentru a proteja hârtia de umiditate și praf. Pungile sunt amplasate în cutii de carton mari, pe care le așez într-un dulap enorm, departe de lumină. De asemenea, am elaborat un registru cu toate datele despre exemplarele stocate, care îmi permite să le găsesc rapid”, explică colecționarul.

Printre altele, el mărturisește că adoră mirosul gazetelor vechi, în special a celor apărute în anii adolescenței sale. „Mirosul lor îmi amintește de vremurile când eram un copil de 14 ani”, afirmă el.

Brazilienii și indienii sunt mândri să se aboneze la ziare

Pentru Claude, fenomenul declinului presei tipărite este unul dureros. „E trist să vezi cum un ziar care a apărut zilnic în ultimii 100 de ani își încetează activitatea ori trece pe online. Tinerii se aprovizionează cu știri pe care le pescuiesc de pe rețelele de socializare. Păcat, pentru că veridicitatea și calitatea acestora nu este mereu garantată”, opinează belgianul.

În trecut, menționează el, în fiecare localitate erau tipărite câte patru-cinci gazete, iar acum, în majoritatea orașelor, găsești un singur cotidian. „Astfel, se micșorează nu doar numărul ziarelor tipărite, ci și diversitatea opiniilor și a viziunilor politice”, consideră Claude.
„Pe de altă parte, industria presei scrise se dezvoltă frumos în unele țări în curs de dezvoltare, precum India sau Brazilia. Clasa mijlocie din aceste țări este mândră să se aboneze la un ziar. E un semn de creștere socială. Din păcate, pentru mine aceste ziare nu sunt ușor de cumpărat”, adaugă el.

Avantajele presei scrise

Odată cu dezvoltarea fulminantă a internetului, după ce s-a prezis că presa scrisă va muri, cititorii și chiar jurnaliștii încearcă mereu să identifice avantajele și dezavantajele ziarelor tipărite în raport cu cele online. Pentru a ne convinge că hârtia bate ecranul, Claude recurge la câteva argumente extrem de simple, dar relevante. „În opinia mea, presa scrisă se citește mult mai ușor. Poți citi un ziar oriunde. Nu ai nevoie de baterie ori de wi-fi. Este mai confortabil și pentru ochii noștri. Aceasta este o părere pur personală, căci eu nu mai sunt atât de tânăr și mi-e mai ușor să citesc de pe hârtie”, argumentează Thomé.

În același timp, el ne atenționează că este îngrijorat de arhivarea mass-media online. „Cu toții știm că ziarele printate sunt arhivate de bibliotecile naționale ale statelor. Toate aceste informații, printate din 1700 până în prezent, pot fi găsite mai ușor sau mai greu în biblioteci. Dar ce se întâmplă cu ziarele online? Nu sunt sigur că acestea sunt arhivate sistematic. Și așa cum tehnologia avansează extrem de rapid, vor putea fi acestea citite peste 25-30 de ani? Nu știm. Toată această informație poate fi pierdută pe vecie”, presupune colecționarul.

Viitorul ziarelor

Claude Thomé mărturisește că nu s-a prea gândit la viitorul colecției sale, adunată timp de 33 de ani. Își dorește, totuși, ca aceste ziare să rămână intacte. „Mă aștept să mai trăiesc câteva decenii, așa că nu m-am gândit foarte serios la ce voi face, dar cred că cineva trebuie să continue această activitate. Aș putea s-o vând când voi îmbătrâni…”, chibzuiește bărbatul. Și tot el mai spune: „Cred că mulțumită oamenilor ca mine, ziarele supraviețuiesc și sunt transmise din generație în generație. Am citit recent că primele gazete, apărute în Londra, au fost păstrate mult timp de către simplii iubitori de presă, până a fi construite bibliotecile”.

„Sunt curios să descopăr presa din Moldova”

Dornic să-și extindă colecția de ziare din alte țări, Claude a încercat să afle cât mai multe și despre presa scrisă din R. Moldova. Cercetările sale pe internet l-au adus pe site-ul ziarului TIMPUL. „Am aflat că v-ați lansat pe 21 septembrie 2001, ca ziar săptămânal, și ați devenit ziar cotidian în octombrie 2005. Am căutat o adresă și v-am expediat imediat o scrisoare. Am fost norocos, pentru că mi-ați răspuns pozitiv și acum, în colecția mea, se găsesc și câteva numere ale ziarului dvs.”, povestește el. În afară de TIMPIUL, Claude spune că mai deține un singur ziar editat în R. Moldova, unul de limbă rusă, și anume Комсомольская правда в Молдове.

„Cred că TIMPUL spune istoria R. Moldova. Chiar dacă nu cunosc limba română, îmi dau seama că este un ziar de calitate, care publică articole documentate și detaliate despre diferite subiecte. În afară de știri locale, naționale și internaționale, am observat că în ziar se găsesc articole de problemă și analize detaliate, nu doar titluri mari, fotografii șocante și texte scurte. TIMPUL este un ziar care face parte din categoria quality și acest lucru este foarte important pentru țara voastră”, relatează colecționarul.

Aflând că vrem să scriem despre el, Claude s-a arătat încântat de faptul că povestea sa va apărea în paginile unui ziar național din R. Moldova. „Acest număr al ziarului TIMPUL, care conține un articol dedicat pasiunii mele, este unul special pentru mine. Voi fi mândru să-l arăt familiei și prietenilor mei și să-l înregistrez în colecția mea”, subliniază belgianul.

Singurul cotidian din lume scris în limba sorbiană

Nu încape îndoială că pasiunea lui Claude este bine cunoscută în rândul prietenilor săi. „Membrii familiei și prietenii mei mereu îmi aduc ziare din alte țări. Din moment ce nu pot călători oriunde și oricând, pentru că nu am timp, dar nici resurse financiare, adesea iau legătură directă cu redacția, așa cum am făcut și cu ziarul TIMPUL. Succesul nu este mereu garantat, dar, din când în când, metoda funcționează și ajung să interacționez cu oameni foarte amabili”, povestește Thomé.

Totuși, cele mai multe ziare le cumpără singur. Atunci când Bruxelles-ul a fost ținta atentatelor teroriste din 22 martie 2016, colecționarul a cumpărat toate ziarele tipărite a doua zi în Belgia, dar și edițiile principalelor publicații din Paris, Berlin, Londra, Roma și Madrid. „Recent, am fost în orașul Bautzen din Germania, pentru a cumpăra singurul cotidian din lume publicat în sorbiană – o limbă slavă vorbită de vreo 40 de mii de oameni în Saxonia”, recunoaște bărbatul.

El ține să precizeze că are un prieten cu care împărtășește această pasiune și cu care face schimb de gazete. „Din acest motiv, încerc mereu să fac rost de două exemplare ale ziarelor. Un exemplar îl dăruiesc prietenului meu. Sunt sigur că el va fi încântat atunci când îi voi da și un număr al ziarului TIMPUL”, specifică Claude Thomé.