Tiparele minţii noastre
O facem mereu, în fiecare clipÄ a vieÅ£ii: catalogÄm lucrurile ca fiind bune-rele, plÄcute-neplÄcute, frumoase-urâte Åi lista continuÄ pânÄ la infinit.
Se Åtie însÄ cÄ totul are o naturÄ dualÄ, aÅa cum nu existÄ frumos fÄrÄ urât, aÅa nu existÄ nici bine fÄrÄ rÄu. Binele e o noÅ£iune abstractÄ a minÅ£ii noastre. Mereu aud în jurul meu „asta este bine” sau „asta nu este bine”. Stau Åi mÄ gândesc: în funcÅ£ie de ce se fac clasificÄrile acestea, aceste tipare ale minÅ£ii? Singurul care se apropie de adevÄr este sufletul-inima… simÅ£i când „ceva este bine”.
Doar când sufletul este într-o liniÅte deplinÄ poate discerne cu exactitate binele de rÄu. TotuÅi, când omul Åi-a gÄsit liniÅtea nu-l mai poate deranja nimic exterior, prin urmare, nu mai catalogheazÄ în termenii minÅ£ii sale Åi astfel nu mai vede separare între „bine” Åi „rÄu”, aceste douÄ noÅ£iuni abstracte, opuse ca însemnÄtate, inexistente una fÄrÄ alta.
Cu cât filtrÄm mai puÅ£in cu ajutorul minÅ£ii Åi o facem mai mult prin intermediul sufletului, cu atât aceste noÅ£iuni pur mentale se dizolvÄ, îÅi pierd forma, nu-Åi mai au rostul. „Binele” este reprezentat de lucruri înÄlÅ£Ätoare, pline de compasiune Åi iubire. „RÄul”, pe de altÄ parte, este perceput drept suferinÅ£Ä, fricÄ, urÄ. Ambele sunt extreme, dar între ele ce mai existÄ? Mai puÅ£in bine sau mai puÅ£in rÄu? Nu, extremele acestea nu existÄ nici ele, sunt limitÄri ale minÅ£ii. Acest rÄu pe care îl experimentezi în aceastÄ viaÅ£Ä este un dar divin pentru tine.
PriveÅti totul cum îÅ£i convine, pe perioade scurte de timp, de regulÄ cât Å£ine o anumitÄ fericire/problemÄ. DacÄ îÅ£i mÄreÅti viziunea, ai sÄ observi treptat cÄ nimic nu a fost rÄu niciodatÄ în viaÅ£a ta. Fiecare moment din viaÅ£a ta a fost un dar divin de nepreÅ£uit. Fiecare gurÄ de aer pe care ai luat-o, fiecare gând, fiecare sentiment a fost un dar ceresc. Abia când începi sÄ vezi totul ca un întreg, abia când nu mai filtrezi, nu mai judeci ceva ca fiind bine sau rÄu, abia atunci poÅ£i vedea viaÅ£a aÅa cum este: ca o minune.
Dualitatea lucrurilor este o lege a universului. Binele Åi rÄul, întunericul Åi lumina sunt doar feÅ£ele aceluiaÅi diamant. ConteazÄ doar unghiul din care îl priveÅti, intensitatea luminii care se reflectÄ Åi cât de mult îÅ£i place sÄ priveÅti, câtÄ atenÅ£ie acorzi. Astfel, cum fiecare om vede altceva la un diamant, dar totuÅi toÅ£i vÄd acelaÅi lucru, aÅa Åi aceÅti doi termeni abstracÅ£i, pânÄ la urmÄ – binele Åi rÄul – sunt doar sclipirile, respectiv umbrele pe care le face acelaÅi întreg. Cum mai poÅ£i vedea acea sclipire orbitoare, parcÄ de pe altÄ lume a diamantului, dacÄ nu îi poÅ£i vedea Åi umbra?
Sursa: Timpul Suplimentul Femeia
FiÈi la curent cu ultimele noutÄÈi. UrmÄreÈte TIMPUL pe Google News Èi Telegram!