Toate drumurile noastre sunt încurcate…

Au trecut mai mult de 20 de ani de când R. Moldova a fost divizată în două părţi, cea din stânga Nistrului devenind un stat autoproclamat şi, evident, nerecunoscut pe arena internaţională. Nistru, dintr-o avere comună, a devenit hotar, iar pe diferitele sale maluri şi economia, şi legislaţia sunt dezvoltate în mod diferit, fapt care provoacă probleme pe care, vrem noi sau nu vrem, va trebui să le rezolvăm împreună. În cazul dat, bunăoară, vom încerca să vedem cum pot fi depăşite anumite obstacole de care se ciocnesc transnistrenii atunci când pleacă în Ucraina prin punctele de hotar din nordul R. Moldova.

Nu vom merge departe după exemple. Aleksandr Bobîri, secretar responsabil la „Dobrîi deni”, a venit în Râbniţa acum 30 de ani din regiunea Cerkassî, Ucraina.
Soţia lui este originară din regiunea Ivano-Frankovsk. Şi într-o regiune şi în alta le-au rămas părinţii, rudele, prietenii, casele… Acum 30 de ani, calea de câteva sute de kilometri nu părea atât de lungă, dar, după destrămarea URSS – iar ca urmare, refacerea hărţii politice a lumii -, Aleksandr Bobîri a înţeles ce înseamnă „departe” şi „aproape”. Azi, ca să ajungă la baştina sa, trebuie să treacă peste două hotare – cel de pe Nistru şi cel dintre R. Moldova şi Ucraina.

El nu se mai poate descurca între atâtea posturi vamale şi de grăniceri. De altfel, aşa se întâmplă cu toţi oamenii simpli. Oricum, o dată pe an, Aleksandr Bobîri îşi ia familia în maşină şi se îndreaptă spre Carpaţi, în regiunea Ivano-Frankovsk, la baştina soţiei. Calea nu-i scurtă, dar, de când au apărut noi hotare, spune Aleksandr, ea a devenit şi mai lungă. Asta – pentru că pe un drum direct, prin regiunea de nord a R. Moldova, acum el nu mai poate trece în Ucraina cu propria maşină. „Înainte, plecând din Râbniţa, îşi aminteşte Aleksandr, treceam prin Rezina şi mergeam pe traseul Bălţi – Lipcani, de unde rămâne foarte puţin de parcurs până la hotarul cu Ucraina, prin staţia Mămăliga. Azi, la Mămăliga se află un post de grăniceri şi unul vamal. Vameşii moldoveni ne-au întrebat dacă avem valută. „Avem dolari”, le-am spus adevărul, la care colaboratorii vămii mi-au cerut declaraţia să vadă dacă eu, cetăţean al Ucrainei, am introdus legal dolarii pe teritoriul R. Moldova. Dar noi nu am adus dolarii în Moldova, noi trăim în Moldova, în regiunea transnistreană, unde oamenii pot avea cetăţenie dublă. Noi avem şi cetăţenia Ucrainei, iată de ce prezentăm la hotar paşapoarte ucrainene. Iar dolarii i-am cumpărat la casele de schimb valutar din Râbniţa, din salariul nostru”.

Totuşi, această familie de râbniţeni n-a mai ajuns atunci în Ucraina – vameşii nu le-au permis, invocând motivul că le lipseşte declaraţia respectivă. Aleksandr Bobîri s-a întors cu familia la Râbniţa, de unde au mers în Ucraina pe la Broşteni-Tîmkovo. Astfel, calea lor s-a lungit cu câteva sute de kilometri, dar nu aveau ce face, nu puteau merge la rude fără bani…
Transnistrenii care deţin cetăţenia rusă, circulând pe teritoriul R. Moldova, de asemenea, se vor ciocni cu probleme de circulaţie rutieră. Ei sunt reţinuţi, amendaţi, li se întocmesc procese-verbale, chiar sunt ameninţaţi cu interdicţia de a mai intra pe teritoriul republicii, dacă vor fi prinşi a doua oară. În asemenea situaţie, susţine Oleg Beleakov, copreşedinte al Comisiei Unificate de Control, se află 150 mii de transnistreni care deţin cetăţenia Federaţiei Ruse.

Vom menţiona faptul că la punctele de hotar din nordul R. Moldova se ciocnesc cu probleme nu numai transnistrenii care deţin şi o cetăţenie străină. Nu vor putea să treacă hotarul nici cetăţenii R. Moldova care circulă cu maşini înregistrate pe teritoriul autoproclamatei republici. Aşa ceva, bunăoară, se întâmplă la postul de grăniceri din Otaci. „Ne-au spus să nu permitem trecerea maşinilor cu numere transnistrene”, aud râbniţenii de fiecare dată atunci când vor să treacă în Ucraina pe la postul moldovenesc de grăniceri. Sigur, transnistrenii, inclusiv râbniţenii, vor găsi o „fereastră” spre Europa, simbolic vorbind, şi o vor face prin orăşelul Lenino, pe la Nezavertailovka, Pervomaisk sau Goenii Noi…
În cazul dat, este de neînţeles de ce apar asemenea piedici artificiale, dacă maşinile cu numere transnistrene găsesc atâtea posibilităţi de a merge în străinătate…
Ca să găsim răspunsuri la unele din întrebările de mai sus, am solicitat opinia reprezentanţilor Serviciului Vamal şi a Serviciului Grăniceri ale R. Moldova.

Ion Magu, şeful Serviciului de presă al Serviciului Vamal

„Ceea ce spune râbniţeanul Aleksandr Bobîri – că nu i s-ar fi permis să treacă cu dolari prin punctele vamale din nordul republicii – nu-i adevărat. În articolul 31, punctele a şi b ale Legii R. Moldova nr. 1569-XV din 20.12.2002 se spune că „persoanele fizice au dreptul de a introduce şi de a scoate de pe teritoriul R. Moldova bancnote, monede şi cecuri în moneda naţională a R. Moldova, precum şi bancnote, monede şi cecuri de călătorie în valută străină, în sumă de până la 10.000 euro (sau echivalentul lor) de persoană, fără a prezenta organelor vamale documentele confirmative menţionate la lit. c. Adică, oricare persoană, fie ea băştinaş sau un străin din orice ţară, inclusiv Guatemala sau Bangladesh, are dreptul să intre pe teritoriul R. Moldova sau să iasă cu o sumă de bani – fie lei, dolari, ruble sau altfel de bancnote, care valorează până la zece mii de euro, fără a-i declara. Dacă are mai mult de 10 mii, trebuie să-i declare în scris pentru a arăta de unde i-a luat.
La toate punctele noastre vamale există placate informative, făcute împreună cu EUBAM, care oferă informaţii detaliate despre ceea ce poate trece peste hotar un cetăţean, inclusiv despre bani.

Totodată, orice cetăţean, fie moldovean sau străin, are dreptul să treacă prin vamă marfă pentru uz personal în valoare de până la 200 euro.
Nu-mi amintesc ca noi să fi avut vreun incident ca cel prezentat mai sus, când cuiva să nu i se permită să treacă hotarul cu bani în sumă de până la 10 mii de euro. Oricum, dacă sunt asemenea cazuri, la orice punct vamal avem panouri cu informaţii, unde este indicat şi telefonul de încredere al Serviciului Vamal – 27.92.10, 27.92.13. Telefonaţi.

Dana Mânzatu, şefa Serviciului de presă al Serviciului Grăniceri

Grănicerii noştri nu pot permite trecerea peste hotarul de stat a maşinilor cu numere de înregistrare transnistrene. Legea spune că mijloacele de transport care părăsesc teritoriul statului în care au fost înmatriculate se consideră aflate în trafic internaţional, trafic reglementat de Convenţia asupra circulaţiei rutiere internaţionale din 08.11.1968. Prin Hotărârea Parlamentului nr.1318-XII din 2.03.1993, R. Moldova s-a alăturat reglementărilor Convenţiei menţionate, care stabilesc regulile de participare a mijloacelor de transport în traficul internaţional. Adică, în traficul internaţional pot participa mijloacele de transport care sunt înmatriculate de una dintre părţile Convenţiei. Aceste mijloace de transport trebuie să deţină certificate de înmatriculare, numere de înmatriculare şi semne distinctive despre care statul de înmatriculare trebuie să informeze secretarul general.

Autovehiculele înmatriculate în R. Moldova vor putea trece frontiera de stat în cazul în care ele respectă condiţiile de admitere în traficul internaţional. Ele trebuie să poarte plăci cu numărul de înmatriculare de modelul stabilit prin Convenţia internaţională privind circulaţia rutieră, la care R. Moldova este parte, iar conducătorii acestor vehicule trebuie să posede permis de conducere naţional, de categoria (subcategoria) respectivă. Mijloacele de transport ale R. Moldova, care nu au fost înmatriculate în conformitate cu regulile stabilite, nu deţin numere şi certificate de înmatriculare de stat, conform prevederilor legislaţiei, nu pot traversa frontiera de stat şi n-au dreptul să participe în traficul internaţional.

Serviciul Grăniceri este un organ al puterii executive şi nu are dreptul să ia decizii politico-determinative, ia decizii doar în limitele actelor normative naţionale şi internaţionale menţionate mai sus.

Şoferii transnistreni în rol de ostatici

Astfel, deţinătorii de autoturisme de pe malul stâng al Nistrului sunt nevoiţi să participe ilegal în traficul rutier internaţional. Ei trec hotarul ţării – ai cărei cetăţeni sunt – ocolind posturile de grăniceri ale acestei ţări, pentru că n-au o altă soluţie. Autoproclamata republică cere ca automobilele de pe malul stâng al Nistrului să aibă numere de înmatriculare transnistrene, iar şoferii – permise de conducere transnistrene. Ca rezultat, mii de transnistreni s-au pomenit în rolul de ostatici într-o situaţie de confruntare politică.

Se pare că un precedent de soluţionare a problemei ar exista. Oficialităţile autoproclamate le-au permis transnistrenilor să deţină cetăţenie dublă (a doua – a unei ţări cu statut internaţional oficial), oferindu-le posibilitatea să iasă dintr-o rezervaţie politică. De ce oficialităţile de la Tiraspol n-ar folosi o asemenea variantă şi în cazul deţinătorilor de automobile? O înţelegere interdepartamentală dintre cele două maluri de râu, bunăoară, le-ar permite transnistrenilor să obţină permise de conducere moldoveneşti cu o pagină anexată de inspecţia auto din Tiraspol sau să fie aplicată în aceleaşi permise o ştampilă a inspecţiei auto transnistrene, precum se practică în cazul buletinelor de identitate moldoveneşti ale transnistrenilor la rubrica „viză de reşedinţă”.
Iată câteva propuneri făcute de chiar deţinătorii de automobile din Transnistria, altfel ei vor fi nevoiţi să încalce legea în continuare…

Acest articol a fost publicat în cadrul proiectului „Fortificarea capacităţii mass-media de a reflecta subiecte de interes public”, implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent, cu susţinerea financiară a Delegaţia Uniunii Europene în R. Moldova în cadrul Instrumentului European pentru Democraţie şi Drepturile Omului.
Conţinutul articolului este responsabilitatea autorilor şi nu reflectă neapărat viziunea finanţatorului.

Victoria Paşenţeva, Râbniţa
Gheorghe Budeanu, Chişinău