Atitudini

„Tot ce e bun trebuie să dispară” sau despre pesedeizarea ICR-ului

Asta îmi trece prin minte când mă gândesc la Institutul Cultural Român şi la ştirile deloc pozitive în legătură cu ICR.

Institutul Cultural Român probabil e singura instituţie din România care nu doar că funcţiona (chiar foarte bine), ci care ne făcea cinste în străinătate. Oriunde am mers şi exista o filială ICR, peste tot am auzit doar cuvinte de laudă. Nu e puţin lucru ca o instituţie românească să fie declarată instituţia anului în străinătate pentru promovarea culturii.

Printr-o ordonanţă de urgenţă, Guvernul Ponta a trecut ICR-ul sub papucul Senatului, invocând că actuala conducere a Institutului ar fi o ameninţare la adresa sentimentului de apartenenţă la naţiunea română. O mai mare aberaţie chiar că nu puteau inventa. Cu ajutorul ICR-ului, în străinătate au apărut numeroase traduceri din literatura română, mulţi artişti au putut să circule, să devină vizibili în afara ţării. Invocând depolitizarea ICR-ului, Guvernul Ponta de fapt îl politizează, vrând să-l pesedeizeze. Din păcate, nu e nici prima greşeală a stângii româneşti, nici ultima. Guvernul condus de miniştri acuzaţi de plagiat (printre care chiar şi Victor Ponta) vrea să hotărască soarta unui institut cultural care a funcţionat exemplar, fiind unul dintre puţinele lucruri care te făceau să te simţi mândru ca român. Stânga românească a început cu stânga, ca de obicei.

Datorită ICR-ului, şi artiştii basarabeni au avut de câştigat. Într-un fel, ICR-ul a făcut unirea la nivel artistic şi cultural. Am mai spus-o, şi nu o singură dată, că Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” din Chişinău a făcut mai multe pentru cultura română din Basarabia decât Ministerul Culturii. Puţină lume ştie însă că la ICR Chişinău muncesc doar trei (!) oameni. Asta înseamnă o instituţie care funcţionează exemplar. ICR-ul a demarat şi salvarea Casei Zemvstvei din Chişinău, aflată acum în paragină.

Oamenii de cultură din România au creat o mişcare de susţinere a ICR-ului. Ar fi jalnic să vedem ICR-ul condus de plagiatori, politicieni sau oameni care spun că Emil Cioran e un personaj literar. Mi-aş dori foarte mult ca vorba Paraziţilor „Tot ce e bun trebuie să dispară” să nu fie reprezentativă pentru noi.

P.S. Pentru susţinerea ICR-ului există o petiţie pentru Contestarea OUG cu privire la funcţionarea Institutului Cultural Român, semnată de peste 3000 de personalităţi din România şi nu numai. Măcar atât am putea face şi noi. 


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.