Asta îmi trece prin minte când mă gândesc la Institutul Cultural Român şi la ştirile deloc pozitive în legătură cu ICR.
Institutul Cultural Român probabil e singura instituţie din România care nu doar că funcţiona (chiar foarte bine), ci care ne făcea cinste în străinătate. Oriunde am mers şi exista o filială ICR, peste tot am auzit doar cuvinte de laudă. Nu e puţin lucru ca o instituţie românească să fie declarată instituţia anului în străinătate pentru promovarea culturii.
Printr-o ordonanţă de urgenţă, Guvernul Ponta a trecut ICR-ul sub papucul Senatului, invocând că actuala conducere a Institutului ar fi o ameninţare la adresa sentimentului de apartenenţă la naţiunea română. O mai mare aberaţie chiar că nu puteau inventa. Cu ajutorul ICR-ului, în străinătate au apărut numeroase traduceri din literatura română, mulţi artişti au putut să circule, să devină vizibili în afara ţării. Invocând depolitizarea ICR-ului, Guvernul Ponta de fapt îl politizează, vrând să-l pesedeizeze. Din păcate, nu e nici prima greşeală a stângii româneşti, nici ultima. Guvernul condus de miniştri acuzaţi de plagiat (printre care chiar şi Victor Ponta) vrea să hotărască soarta unui institut cultural care a funcţionat exemplar, fiind unul dintre puţinele lucruri care te făceau să te simţi mândru ca român. Stânga românească a început cu stânga, ca de obicei.
Datorită ICR-ului, şi artiştii basarabeni au avut de câştigat. Într-un fel, ICR-ul a făcut unirea la nivel artistic şi cultural. Am mai spus-o, şi nu o singură dată, că Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” din Chişinău a făcut mai multe pentru cultura română din Basarabia decât Ministerul Culturii. Puţină lume ştie însă că la ICR Chişinău muncesc doar trei (!) oameni. Asta înseamnă o instituţie care funcţionează exemplar. ICR-ul a demarat şi salvarea Casei Zemvstvei din Chişinău, aflată acum în paragină.
Oamenii de cultură din România au creat o mişcare de susţinere a ICR-ului. Ar fi jalnic să vedem ICR-ul condus de plagiatori, politicieni sau oameni care spun că Emil Cioran e un personaj literar. Mi-aş dori foarte mult ca vorba Paraziţilor „Tot ce e bun trebuie să dispară” să nu fie reprezentativă pentru noi.
P.S. Pentru susţinerea ICR-ului există o petiţie pentru Contestarea OUG cu privire la funcţionarea Institutului Cultural Român, semnată de peste 3000 de personalităţi din România şi nu numai. Măcar atât am putea face şi noi.
