Trădarea prietenilor şi cumetrilor

Să zicem, în povestea „Capra cu trei iezi”, între lupul cel rău şi capra cea bună, există o legătură foarte puternică: ambii sunt cumetri. Cel care îţi poate face cel mai mare rău este chiar omul cel mai apropiat şi nu e un străin oarecare, pe care îl vezi pentru prima dată în viaţă. Un om apropiat, un cumetru, cineva foarte drag, pe care-l pui mereu în capul mesei, în cele din urmă, îţi mănâncă odraslele. Citită din acest punct de vedere, povestea „Capra cu trei iezi” este o parabolă a relaţiilor umane, o parabolă a făţărniciei şi ipocriziei omeneşti, o parabolă a cumetrilor. Ei bine, tot ceea ce se întâmplă acum în viaţa noastră politică îmi aminteşte de celebra poveste „Capra cu trei iezi” a faimosului humuleştean. Ca şi în povestea lui Creangă, cei care acum îşi scot ochii sunt cei care urmăresc acelaşi obiectiv: integrarea europeană. Adică, sunt un fel de cumetri între ei. Se duşmănesc nu cu cei care au alte viziuni politice, se răfuiesc nu cu cei care sunt de cealaltă parte a baricadei, ci cu cei care împărtăşesc aceleaşi valori şi au acelaşi credo politic şi moral. Exact ca şi „Capra cu trei iezi” a lui Creangă, unde lupul îi pune gând rău tocmai cumetrei sale iubite. Aceleaşi năravuri le avea şi Iurie Roşca, care se lupta cu acei politicieni basarabeni care, aşijderea lui, visau la unire. Istoria se repetă. Azi se derulează acelaşi spectacol, când cei care pledează pentru integrarea europeană se caftesc unul pe altul. Ei nu luptă contra fantomelor roşii, ci unul cu altul.

E ceva mai mult decât ciudat.

În timp ce europeniştii îşi smulg dinţii din gură, piaţa de haine la mâna a doua din jurul gării creşte, se lăţeşte, înconjurând clădirile din faţa gării ca un ştreang. În timp ce cumetrii politici îşi toarnă căldări cu gunoi în cap, oamenii simpli îşi scot în stradă toate obiectele din casă şi încearcă să le vândă pentru a supravieţui. Oamenii aceștia simpli nu au cu ce trăi, de aia, au ieşit în stradă şi-şi vând hainele de pe ei. Sărăcia îi dă afară din casă pe tot mai mulţi moldoveni şi asta în timp ce cumetrii se mănâncă unii pe alţii.
Istoria îi va pedepsi. Cel mai cumplit e că, din toată povestea asta, nu ei sunt ieduţii, ci noi.

Întoarceţi-vă la Creangă. Dacă o să-i citiţi mai cu atenţie poveştile o să vedeţi că o altă temă centrală a acestora este trădarea… prietenilor şi cumetrilor. Trădătorii sunt oameni din familie, de acelaşi sânge cu noi!