Dacă au uitat, le amintesc: familiile și rudele se înțelegeau care și cum vor vota pentru ca să intre în parlament toate cele patru componente ale Alianței: PLDM, PL, AMN, PD. Încă de pe atunci, Alianța era percepută ca un tot întreg, „la pachet”. Ideea „nuanțărilor” a apărut mai târziu, când cineva din Alianță a început să fie „incomodat” de parteneri și s-a început opera de demonizare a unora și de îngerizare a altora. 

Astfel, pas cu pas, s-a ajuns la 13 februarie 2013, ora 14, când V. Filat a stricat Alianța: „a ieșit din Acord” și a „intrat în Dezacord” la cuțite cu partenerii de Alianță. Așa a început războiul total pe care unii cred că o să-l câștige cu ajutorul comuniștilor.
Amețiți de luptă, Filat, Lupu și Ghimpu au devenit iraționali și pot da foc casei. Ei sunt gata să săvârșească această crimă cu ajutorul PCRM care nu și-a ascuns niciodată ura față de „Alianța criminală”. Anume PCRM are interesul să se ajungă la anticipate. Orbiți de ură unul față de altul, liderii Alianței sunt gata să facă și acest pas.

Demisia lui Filat nu înseamnă alegeri anticipate

Premierul Filat nu dorește să demisioneze motivând că demisia lui ar însemna automat alegeri anticipate. E o teză discutabilă. Demiterea lui Filat, concomitent cu cea a lui Lupu, și desemnarea în locul lor a altor doi exponenți ai PLDM și PD ar permite formarea unei noi coaliții (nu și a unei alianțe!) care să guverneze țara în următorii doi ani, până la alegeri. (În toate țările lumii unica soluție în asemenea crize politice este demisia guvernului și formarea unui guvern nou, chiar și cu aceiași actori). Este principial important ca această nouă formulă (coaliție) să fie pusă în aplicare fără participarea comuniştilor, deoarece un vot comun cu PCRM pentru a demite actualul guvern ar face și mai dificilă sarcina creării unui nou guvern. Prin urmare, azi mingea este în terenul lui V. Filat. Premierul are argumentele și motivele sale să nu demisioneze. Dintr-o anumită perspectivă, V. Filat are de câștigat mai mult fiind demis de PD și comuniști. Precizez: dintr-o perspectivă îngustă, de partid. Dar dacă doar demisia benevolă deschide calea spre negocierea unui compromis?

Trei pași de dezamorsare a crizei și toți trei fără PCRM

Toți înțeleg că revenirea la situația și pozițiile de până la 13 februarie este imposibilă.
La dezamorsarea crizei se poate ajunge făcând următorii trei pași.
PRIMUL pas ar fi demisia benevolă a guvernului, fără a se ajunge la votul comun în parlament al PD și PCRM.
Al DOILEA pas ar fi formarea unei noi coaliții de guvernământ cu participarea doar a PLDM, PL și PD, deci fără Voronin, Dodon, Mișin ș.a.
Al TREILEA pas ar fi formarea cât mai rapidă a unui nou guvern, chiar cu același Filat în frunte sau cu un alt exponent al PLDM.
Noua formulă guvernamentală trebuie să se bazeze pe câteva principii care să aibă pentru noii lideri statut de literă de Biblie: renunţarea la partajarea zonelor de influență în economie, scoaterea instituțiilor „sensibile” de sub presiunea algoritmului, eliminarea tuturor elementelor dubioase din instituţiile publice, accelerarea ritmului reformelor pe verticală și pe orizontală. Doar aceste măsuri pot da rezultate în perioada ce a mai rămas până la expirarea mandatului.

Președintele N. Timofti trebuie să preia inițiativa

Acești TREI PAȘI nu solicită de la Filat, Lupu și Ghimpu pupături pătimașe și jurăminte de veșnică credință, ci un elementar simț al răspunderii. Până acum ei au demonstrat altceva – lipsa acută a acestui simț.

Azi, nu există nicio autoritate morală, unanim recunoscută, care i-ar putea opri pe Filat, Lupu și Ghimpu de la un pas sinucigaș. Toți cei care ar avea capacitatea și statutul moral să medieze acest conflict au fost incluşi în listele celor „vânduţi” lui Filat și Plahotniuc.
Există, totuși, un om care are autoritatea constituțională ce-i permite să pună punct războiului politic din R. Moldova. Acest om e președintele Timofti, perceput încă de societate ca speranța și garanția constituțională ale acestei țări. N. Timofti trebuie să-i înduplece pe liderii fostei Alianțe să se așeze la masă negocierilor și să fumeze pipa păcii.